Jucătoarea de tenis Charlotte Reinagle Cooper
Colecția de lux a marilor campioni olimpici
27 Ianuarie 2012, 11:56
Charlotte Reinagle Cooper a rămas în istoria tenisului ca una dintre marile campioane ale sfârșitului de veac XIX și început de secol XX, grație celor 11 finale pe care le-a disputat la Wimbledon, în perioada 1895-1912. A câștigat 5 dintre acestea și le-a pierdut pe restul de 6. Numele sau a rămas în analele sportului alb, iar în istoria olimpismului modern, numele sau este asociat cu cel al primei campioane olimpice.
Avea 29 ani când a sosit la Paris pentru a participa la întrecerile olimpice. Palmaresul său era deja unul demn de invidiat, cu 5 finale jucate și 3 câștigate în proba individuală de la Wimbledon. Cu această carte de vizită impresionantă nu avea cum să nu se numere printre favoritele la ocuparea locului I. Cum această a doua ediție a JO moderne s-a desfășurat pe parcursul a 5 luni și jumătate, din 14 mai până-n 28 octombrie 1900, Charlotte Reingle Cooper a mai disputat încă o finala la Wimbledon pe care însă a cedat-o, pentru a 3-a oara, în fața aceleiași Blanche Bingley Hillyard.
Pe parcursul unei săptămâni, din 6 până în 11 iulie, s-a desfășurat turneul feminin de simplu al JO. S-au înscris 6 participante din 4 țări. În primul tur, viitoarea campioană avea să-i lase doar două ghemuri reprezentantei țării gazdă a întrecerilor, franțuzoaica Fourrier, pentru ca în semifinale să dispună cu 6-2; 7-5 de americanca Marion Jones. În meciul pentru câștigarea locului I, pentru că medalii olimpice s-au acordat abia din 1904, Charlotte Reinagle Cooper avea să întâlnească o altă jucătoare din țara gazda, Helene Prevost. A fost o victorie în două seturi, cu 6-1; 6-4 pentru englezoaică. N-avea să fie singura victorie finală de la Paris pentru Charlotte, deoarece alături de Reginald Doherty, și-a adăugat și titlul la mixt.
Charlotte Reinagle Cooper avea să joace tenis și după ediția pariziană a întrecerilor olimpice. Și-a mai adăugat în palmares încă doua titluri la Wimbledon, în 1901 și 1908, și avea să-și încheie cariera sportivă în apropierea vârstei de 50 ani. S-a stins din viață în 1966, la vârsta de 96 ani.