"Imensa mare amploare"

Dacă vă mai întrebaţi câteodată ce a mai rămas din urâta, rigida, periculoasa, dar involuntar comica limbă de lemn într-o epocă pe care mulţi o cred a “beţiei de cuvinte”, e cazul să vă gândiţi la câte clişee apelaţi şi câte sunteţi nevoiţi să auziţi zilnic.

E drept că sunt mai multe concepte pe care le-am moştenit din epoci istorice diferite şi ar fi greu să le descriem şi să le analizăm în câteva cuvinte. Dar clişeul se încăpăţânează să existe pentru că avem de fapt nevoie de el, ca să descriem în acelaşi mod aceleaşi lucruri şi pentru a putea face mai uşor de înţeles tot felul de invenţii lingvistice. Sunt un fel de context, folosit de toate limbajele, din toate epocile şi gata oricând să denumească ceva la care nu avem chef să ne gândim prea mult. Unele sunt “corecte”, altele însă sunt prietene cu pleonasmul pentru a deveni mai evidente. E cazul, de exemplu, al unei sintagme ca “mare amploare” care este ataşată tuturor evenimentelor, proiectelor, manifestărilor mai vechi sau mai noi. Şi deşi DEX-ul ne arată că AMPLOARE este rudă cu “amplu” care înseamnă “mare, larg, dezvoltat”, ce mai contează?

Ce legătură are cu limba de lemn simpla greşeală de combinare a două cuvinte care spun cam acelaşi lucru? Ca şi prăfuitele expresii ale limbii de lemn, astfel de combinaţii de cuvinte mai mult ascund decât dezvăluie şi mai mult NU spun decât comunică. În ceea ce-i priveşte pe antimaiorescienii adepţi ai “beţiei de cuvinte”, şi o expresie ca “imensa mare amploare” tot ar fi prea puţin. Iar adjectivul simplu şi plat “mare” e clar că poate fi tovarăş de nădejde al unor substantive din aceeaşi serie, ca grandoare, maiestate, monumentalitate. Poate măcar măreţie să scape că e totuşi prea evident pleonasmul!

E drept că în viaţa de zi cu zi nu ne interesează conceptele şi puţin ne pasă dacă vorbim o limbă de lemn sau una care seamănă cu o paiaţă, atâta vreme cât ne înţelegem. Ştiu, acesta este principiul de bază şi contraargumentul suprem al celor care nu au timp să mediteze, din când în când, la sensul şi rostul cuvintelor pe care le folosesc. Dar să nu se mire dacă unii apelează la “comicul cuvintelor” pentru a-i ridiculiza…