Focoasele altora

Nu tot ce zboară se mănâncă; deşi se mai fură şi din avioane, mai ales la încărcare/descărcare. Pe calea ferată însă, la noi, se fură... din zbor! La transportul de cereale bunăoară, operatorii iau în calcul încă de la contractare pierderile care apar negreşit ulterior; la fel şi la combustibili. La încărcare, la descărcare, în halte, în mers chiar – cantităţi variabile se volatilizează ca prin farmec, umplând buzunare şi conturi ale unor indivizi care de regulă sunt atât de bine camuflaţi încât să tragi cu tunul nu dai de ei! Sigur, mai sunt şi furturile minore, dar pentru un sac-doi de grâu ori pentru două-trei sute de litri de păcură nu se oboseşte nimeni să alerge.

La transporturile de armament e însă altă treabă! Un şurub dacă lipseşte e halima! D'apoi 64 de focoase?! Dar cum în România gările seamănă mai degrabă a talcioc (alea mari) ori a câmp minat (cele mici), iar şina ferată este ea însăşi vizată în incursiunile hoţilor, ce să te mai miri că de sub nasul jandarmilor care asigurau paza vagoanelor cu componente militare au fost şterpelite 4 lăzi!

Că nu-s periculoase componentele respective, că transportul era privat şi de-aia nu era necesară informarea autorităţilor, că pân' la urmă le-au găsit – astea sunt deja amănunte. Din pământ, din iarbă verde, de la fiare vechi, de pe câmp – poftim, uite c-au răsărit. În pământ nu erau să intre, cum nu intră nici cerealele şi nici combustibilii; dar pe astea, spre norocul hoţilor, nu prea le caută nimeni! Însă în toată nebunia, singura care şi-a asumat o parte din vină a fost Jandarmeria. CFR-ul, ca de obicei, şi-a băgat capul în nisip (de frică să nu-i cadă!), iar acum, că problema s-a rezolvat, o să-l scoată mândru şi-o să respire uşurat până la următoarea... vicisitudine!

Aşa e treaba – nu numai cu CFR-ul, ci în general: de ani de zile ne tot furăm singuri căciula, iar când finalmente o găsim..., de bucurie, uităm că ne pierduserăm odată cu ea de fapt şi capul...