Fără ură şi fără părtinire
Totul despre ... DEX. Cu Anca Șurian Caproș
Articol de Anca Șurian Caproş, 27 Ianuarie 2010, 11:13
Împrumuturi de tot felul a acceptat limba română dintotdeauna. Este o limbă chiar „ospitalieră”. Şi nu o spun eu, o spun lingviştii... Nu suntem noi, generaţia „locaţie”, campionii împrumuturilor!...
De exemplu, când au venit slavii pe aici ne-au lăsat destul de multe cuvinte, aşa că şi astăzi „inima” noastră latină „iubeşte” rostind un cuvânt de origine slavă. Turcii parcă au dat iama, de fapt, mai mult prin prin oale, tuciuri, blide, străchini şi farfurii. Şi ce cortegiu de „bunătăţi” de cuvinte ne-au lăsat: baclava, cafea, ciulama, ciorbă, ghiveci, halva, musaca, pilaf, sarma, telemea. Şi dacă ne gândim numai şi numai la sarma, care din plăpânda umplutură orientală, a devenit plinuţă şi grasă pe plaiurile noastre, mai că am fi îndreptăţiţi să credem că bucătăria „fusion” – alt împrumut „simpatric” – s-a născut, cu multe veacuri în urmă, pe aici, pe undeva, între Dunăre, Marea Neagră şi colinele Munteniei.
Cu mult înainte să mergem la party am tot fost pe la chefuri. Şi dacă despre chef credeaţi că este pur şi simplu de-al nostru din popor, aflaţi că tot de la turci vine. Şi probabil că era printre fii de boieri pământeni de atunci la fel de „distins” şi „cosmopolit” ca party astăzi.
Unele săracele, după ce s-au mai rărit luptele cu turcii şi Imperiul Otoman s-a cam retras din istorie, au devenit cuvinte de râs pe la noi. Ştiţi ce este acela un „pehlivan”? În DEX scrie că este un „personaj comic în reprezentaţiile de circ”, dar poate însemna şi „bărbat şiret, un şarlatan”, iar familiar denumeşte „omul glumeţ, mucalitul, poznaşul.” În turcă însemna de fapt „erou”, cuvânt de origine latină, pe care l-am recuperat pe filieră franceză ceva mai târziu. „Pehlivanul” a rămas undeva la periferie... Tot aşa, pe „caldarâm” l-am luat de la turci pentru primele drumuri, iar pe „carosabil”, din franceză, în epoca modernizării ţării. „Dugheana” turcească a rămas să desemneze „prăvălia mică şi sărăcăcioasă”, pe când „buticul” este înregistrat cu sensul de „magazin mic şi luxos”. Dar la ce i-a folosit definiţia din DEX? Denumind toate noile magazine postrevoluţionare a ajuns să aducă din ce în ce mai mult a „dugheană”. Aşa că nici împrumuturile mai noi nu scapă de ridicol...
Şi probabil că şi unele dintre nou împrumutatele cuvinte din engleză, care nici măcar nu au ajuns în DEX, vor ajunge să aibă acelaşi tratament... Unele au şi început să capete ceva nuanţe ironice, la pachet cu snobismul care le promovează.