Fără Bute pe micul ecran

Cum adică să compari un meci de box cu unul de fotbal? Păi Leonard Doroftei, Mihai Leu şi mai nou Lucian Bute ăsta, cu toate titlurile şi centurile alea ale lor nu fac nici pe jumătate din cât înseamnă 90 de minute în compania naţionalei de fotbal! Şi nici labili psihic nu sunt! Păi se compară impetuozitatea lui Marica, chit că se manifestă numai prin pătuţurile starletelor de ocazie, cu liniştea din viaţa lui Mihai Leu? L-a văzut cineva pe Leonard Doroftei pozându-se nud de bună voie şi nesilit de nimeni precum a făcut prinţul Adrian Cristea de când nu-l mai aleargă... crăiesele? Îşi va lua oare şi Lucian Bute jucăriile şi va pleca supărat peste mări şi ţări ca Mirel Rădoi după ce randamentul său va fi vizibil în scădere? Ce-i aia să fie dezamăgit că n-a transmis nimeni la televizor un meci de box-acolo...? În România sport înseamnă fotbal! Toate ţiflicurile-astea la care mai luăm câte-un titlu, medalii şi alte reverenţe – gimnastică, handbal, canotaj, atletism ori box – n-aduc împreună câtă publicitate adună un “Oţelul-Gloria”!

Cu tot respectul cuvenit unui campion mondial, cred că Lucian Bute se înşală; nu lipsa de respect este motivul pentru care televiziunile din România n-au transmis meciul său cu Jesse Brinkley, ci cu totul altul – meciul respectiv nu era unul de fotbal! Pur şi simplu. Şi-apoi mai e şi obiceiul ăsta supărător al lui Lucian de a-şi termina adversarii înainte de limită... Păi adică să plătească ele, sărmanele televiziuni, 100.000 de euro pentru 12 reprize şi dumnealui să-l încheie într-a noua?!

Ce să zic, au şi televiziunile astea dreptate... Într-adevăr, Lucian Bute nu s-a gândit niciodată la ele, iar de-acum cu atât mai puţin! Chiar, oare la cine s-o gândi el de fiecare dată când se înfăşoară în drapelul României?