Fantoma de la CNN
Comentariu de Costin Enache
Articol de Costin Enache, 19 Decembrie 2010, 19:27
Pe cât de explozivă a fost la începutul anilor '90 ascensiunea CNN, care până la primul război din Golf n-avusese decât “privilegiul” de a transmite în direct şi în exclusivitate dezastrul de la lansarea navetei spaţiale Challenger, pe atât de lentă şi de dureroasă pare decăderea.
Fără conflicte armate live şi implicit fără corespondenţe de pe linia frontului, jurnaliştii de la CNN par să-şi fi pierdut menirea. Şi cum pentru jurnalişti în general reconversia profesională este aproape imposibilă (contaminarea cu virusul “Breaking News” fiind de cele mai multe ori ireversibilă), în lipsă de teatre adevărate de război şi cu “Larry King Live” (cel mai longeviv talk-show de televiziune) trăgând cortina, ziariştii celebrei instituţii de presă americane au clacat, anunţând cu pompă pe contul de Twitter al televiziunii – “Breaking News”, nu oricum – moartea actorului Morgan Freeman. Degeaba şi-au cerut scuze ulterior – după ce un apropiat al artistului care a vorbit cu împricinatul la telefon le-a transmis că domnul Freeman e prea ocupat ca să moară – şi degeaba a scos apoi CNN-ul ştirea de pe firmament; gafa rămâne gafă şi le ştirbeşte profund credibilitatea.
Dincolo de penibilul situaţiei vreau să evidenţiez un lucru: rumoarea creată după dezvăluirea greşelii a fost pentru CNN sinonimă cu un cutremur devastator. Într-un stat normal, în care informaţia este primordială iar jurnaliştii sunt plătiţi împărăteşte pentru aflarea şi difuzarea ei, gafele nu sunt admise. Au şi ei paparazzi, au şi ei jurnalism de investigaţie, dar nu-şi permite nimeni să publice imagini din care nu se-nţelege nimic şi să să titreze “Fantoma se-ntoarce”, “Fantoma în direct” sau alte bazaconii născocite de unele tabloide ori chiar televiziuni de pe la noi. Iar dacă o mai dau din când în când în bară..., oamenii ăia au respect pentru meseria asta, punându-şi cenuşă-n cap sau denunţând, după caz, impostura.
În România din păcate, intoxicarea minţilor prin aşa-zisele canale “populare” de difuzare a informaţiei a atins cote atât de alarmante, încât dacă părintele OTV-ului şi-ar cânta singur prohodul la televizor, câteva procente considerabile de norod ar şi da fuga la priveghi!