Eufemism

Ne-am obişnuit noi să vorbim de “lumea a treia”, dar gata! Și-a trăit traiul, şi-a mâncat mălaiul.

Preşedintele Băncii Mondiale ne atrage atenţia că ar trebui să o scoatem din vocabularul… de lemn al limbii globale. Pe de altă parte însă, avem totuşi nevoie de un termen pentru a descrie o parte, nu tocmai perfectă, a lumii noastre. Dar limba de lemn mai are resurse: sintagma “ţară în curs de dezvoltare” poate fi oricând scoasă de la naftalină, deşi nu cred că e nevoie. Mai nou, tot auzim vorbindu-se de “state emergente”. E drept că parcă sunt ceva diferenţe în ceea ce priveşte stadiile de dezvoltare descrise de aceste expresii, dar nu asta e important. Important e să nu se supere nimeni, aşa că folosim un “eufemism”. În loc să spunem “ţări sărace” sau “ţări din lumea a treia”, putem vorbi de state emergente. Iar termenul “emergente” e tehnic, dar măcar există în DEX, deşi e tot o preluare-traducere-adaptare. Se referă la corpuri “care ies din mediul pe care l-au traversat”. Deci “ţările emergente” se află tot pe undeva prin purgatoriu... pe drumul anevoios al dezvoltării economice. Pe dicționar-economic.com am găsit şi o explicaţie, care, culmea, foloseşte ca punct de sprijin, tot lingvistica: un eufemism pentru țările sărace, cunoscute în mod optimist sub numele piețe emergente. Din Wikipedia aflăm că termenul a fost lansat tot de un preşedinte al Băncii Mondiale, prin anii ’80, pentru a denumi statele “în curs de dezvoltare”.

Şi apropo de “eufemism”, în DEX scrie că înseamnă “cuvânt sau expresie care înlocuieşte un cuvânt sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă, respectând paralelismul de sens.”

Quod erat demonstrandum, cum zicea latinul, sau cum devine eufemismul util finanţiştilor...