Eastman Kodak iese din joc?

Economia şi biologia se bazează pe câteva legi comune. Una dintre ele e că cine nu se adaptează la schimbările de mediu – în cazul economiei, mai precis, la cele de piaţă – sfârşeşte prin a ieşi din joc. Un exemplu perfect este Eastman Kodak.

Există ceva invariabil trist în dispariţia unei mari companii. Sigur, nu atunci când ieşirea din scenă are loc în urma unui scandal, cum s-a întâmplat cu Enron, după care probabil că în afară de angajaţi şi investitori nimeni nu a plâns vreo lacrimă. Dar când vezi că un mare producător, care odinioară domina ferm o piaţă, se stinge în agonia incapacităţii de a se adapta la noi tehnologii…

Eastman Kodak deţinea la un moment dat practic un monopol pe tehnologia imaginii şi filmului de peliculă. Însă nu a reuşit să prevadă sfârşitul unei ere tehnologice şi apariţia uneia noi: fotografia digitală şi filmul digital. Culmea e că tot Eastman Kodak a fost compania care a inventat camera foto digitală, dar aşa cum se întâmplă de multe ori, chiar inventatorii au eşuat în a recunoaşte potenţialul propriei inovaţii. Încercările lor de a pătrunde pe alte nişe mai contemporane, de exemplu pe piaţa imprimantelor, au eşuat şi ele. Aşa că, după cum relata săptămâna trecută presa economică, Eastman Kodak va cere în curând începerea procedurilor de reorganizare controlată. Prin acest proces speră să-şi poată vinde portofoliul încă impresionant de patente şi mărci, pentru a mai plăti din datorii, în condiţiile în care acţiunile firmei, cotate la bursa din New York s-au prăbuşit.

Momentul Kodak, un concept cu care firma îşi făcea reclamă în anii 80 şi 90, este deci, de data asta, unul trist. Dar nu e în niciun caz un moment unic – asemenea situaţii s-au întâlnit şi în anii 80, când mulţi producători de maşini de scris au dispărut, incapabili să prevadă era digitală.