Decât

E la modă ca orice refren să înceapă cu „vreau decât”. Unele mai decente încep corect cu „nu vreau decât”..., iar eu mă întreb ce se face atâta caz de acest DECÂT? O fi vreo modă, a devenit el un fel de ţap ispăşitor pentru greşelile noastre de toate zilele?

Cred că în toate perioadele e nevoie şi de câte un ţap ispăşitor. Prin anii '90, de exemplu, un alt cuvânt care începea tot cu litera D enerva pe toată lumea: deci, ca să mă exprim aşa, deci, toată lumea îl folosea pe deci. Cei mai bătrâni îi taxau pe cei mai tineri de vocabular deficitar în care DECI juca rolul lui ăăăă., cei mai învăţaţi îi tachinau pe cei mai puţin învăţaţi şi le povesteau cum deci nu poate să stea el aşa la începutul propoziţiei, că locul lui este mai la centru, una peste alta, toată lumea îl folosea corect sau incorect, oricând nu avea altceva mai bun la îndemână. Aşa că eu mă consider întrucâtva ca făcând parte din GENERAŢIA DECI.

Nu cred că ne-am vindecat nici acum, dar cred că eforturile celor care l-au criticat consecvent şi chiar cu umor, cum a făcut-o de exemplu George Pruteanu, au dat roade. Aşa că era şi timpul să apară o altă generaţie... Iar eu nu am fost chiar mirată să aflu că astăzi stricătorii de limbă ar putea fi alintaţi GENERAŢIA DECÂT. Chiar aşteptam să apară ceva!

Şi nu pot să nu-i dau dreptate autoarei, Carmen Ivanov, când se întreabă, sper că nu retoric, "ce să facem atunci când tot auzim colegul, vecina, copilul... pronunţând greşit cuvintele sau formulând greşit propoziţiile?" Şi pot să mă alătur şi să mai adaug exemple, dar şi să mai spun că DECÂT are "sens restrictiv, în construcţii negative", după cum este explicat chiar în DEX. Unde ca sinonim este indicat numai, care poate fi folosit şi în construcţiile fără negaţie. Adică îi pot spune copilului meu, ca să vă dovedesc totuşi că fac şi eu ce pot: nu vreau decât să înveţi şi tu să vorbeşti corect, de aceea te tot bat la cap! Iar dacă nu vreau să fiu atât de categorică şi îi ascult pe psihologii care spun că nu trebuie să începem orice frază cu NU ca să nu intimidăm bietul copil, pot să-i spun: vreau numai să vorbeşti şi tu corect. Ca orice mamă care-i vrea binele copilului... Că cine ştie ce GENERAŢIE o să mai fii şi tu? Dar poate descoperă şi ei alte litere ale alfabetului, îmi spun apoi, că doar noi am făcut ceva eforturi în acest sens, am trecut de litera A şi am lăsat în urmă GENERAŢIA AVANSAŢI ÎNAINTE corectată pe vremuri de Alexandru Graur.