De ce ?

N-am spus-o eu, a spus-o un medaliat olimpic, Ion Panţuru, unul din cei doi mari şi laţi sportivi români care au obţinut medalii la JO de iarnă: “Ne ducem la Olimpiadă ca să ne aflăm în treabă... Mai bine stăm acasă.” Şi tind să-i dau dreptate; condiţii ioc, buget aşijderea, cum să mai vorbim de performanţă?! E drept că nici în '68, când dumnealui câştiga alături de Nicolae Neagoe medalia de bronz la bob două persoane, condiţiile de pregătire nu erau la cine ştie ce standarde, dar echipajul nostru mergea la Grenoble din postura de campion european!! Carevasăzică atunci se mai mişca câte ceva pe ici pe colo...

Acum, cu zece zile înaintea începerii JO de la Vancouver, singura certitudine din lotul României este biatlonista Eva Tofalvi; nu în ce priveşte şansele la medalii, aici n-avem nici măcar speranţe, d'apoi certitudini... Ca o încununare a unei cariere extraordinare la nivel naţional şi ca o recompensă pentru surprinzătoarele zvâcniri de care se face uneori vinovată prin etapele de Cupă Mondială, Eva Tofalvi o să fie purtătoarea drapelului României la festivitatea de deschidere, lucru care va fi probabil cea mai mare performanţă pe care un sportiv român o va realiza în Canada.

Sunt conştient că important e să participi, dar parcă prea ne plimbăm pe la Olimpiadele de iarnă! Şi nu găsesc nicio vină sportivilor noştri; nu poţi să le ceri luna de pe cer dacă nu le dai măcar de-o aspirină; ce să mai vorbim de echipament, baze şi retribuţie... Comitetul Olimpic Sortiv Român vorbeşte de o clasare în primii 20! În schimb Federaţia Română de Bob, Sanie şi Skeleton habar n-are pe ce fonduri se bazează în 2010! Să parafrazez un clişeu: sporturile de iarnă româneşti încotro?! – asta se ştie: către Vancouver. De ce?! Eh, asta nu mai ştiu...