De ce evită românul periuța și săpunul?

Sănătatea românilor trece prin stomac – asta arată datele Institutului Național de Statistică din care reiese că nu renunțăm la mâncare, alcool și tutun, dar am ales să facem economie la apă, săpun sau deodorant. Totuși, nu cred că sărăcia este principala problemă, ci lipsa educației sanitare. Iar această cultură a unui corp îngrijit nu se poate face peste noapte ci cu timpul. Practic, nu avem o tradiție a igienei personale.

Să luăm exemplul Bucureștilor: acum 100 de ani, într-un oraș cu 300.000 de suflete erau doar 17 medici, 13 asistenți, 10 infirmieri și 10 moașe, iar la sate un singur medic de plasă la 36.000 de locuitori. Pentru durerile de cap sau de dinți, oamenii mergeau la frizer, dar și la babele care descântau și doar în ultimă instanță la… ,,doftor”. Deci statul de-abia închegat nu se implica decât foarte puțin în domeniul medical, care nu aducea venituri ci doar cheltuieli, iar populația era cam reticentă față de nou. Casele bucureștenilor nu aveau apă curentă și canalizare. Vara, ei se scăldau în Dâmbovița dar tot de-acolo își luau și apa de băut. Iarna se spălau doar la apropierea marilor sărbători. Când era foarte frig își aduceau de afară animalele mici pe care le țineau într-o cameră. Săpunul de casă era folosit mai mult pentru rufărie, iar produsele de igienă aduse de la Paris erau căutate doar de lumea bună. Deci la noi, civilizația de-abia începea să pătrundă în timp ce Occidentul o cunoscuse de mult.

Nu stăm bine nici la consumul de pastă de dinți. Trei sferturi dintre subiecții care au participat la acest studiu s-au plâns că au probleme dentare, deși mulți dintre ei recunosc că nu s-au spălat niciodată pe dinți dar își freacă gingiile cu sare și se clătesc cu diverse fierturi de ierburi. Probabil că unii vor proceda la fel cu copiii lor, mai ales că o vizită la dentist e scumpă.

La țară statistica privind igiena este mai îngrijorătoare. Pe de altă parte, vara în Capitală, Regia de transport oferă deodorante călătorilor. Poate că unii se simt jigniți, dar e mult mai neplăcut atunci când “transpirația strică reputația” – cum sună mesajul campaniei. Dar despre ce reputație vorbim, din moment ce suntem ultimii în Europa la consumul produselor de igienă personală și mai grav nu prea înțelegem rolul de prevenție al lor? În școli ar fi nevoie de un accent puternic pe educația sanitară pentru că, din acest punct de vedere, cei 7 ani de acasă nu sunt de ajuns. Nu strică și ceva mai mult respect pentru propria persoană și poate că așa … nu vom mai strâmba din nas.