Cuvinte împrumutate

Auzim adesea de target, click, trend, show, party sau story, le folosim în conversaţii de-acum banale, fără a avea impresia că sunt nişte “corpuri străine”, deşi multora dintre ele li s-ar putea găsi un echivalent în limba română. Astfel de cuvinte şi-au găsit deja loc prin dicţionare – e drept, în Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic, nu în DEX – şi pare că s-au instalat confortabil, pentru că au şi forme de plural fireşti şi uşor de folosit.

Ce să mai vorbim de limbajul legat de lumea calculatoarelor, mititelul mouse fiind, de exemplu, acceptat ca atare şi nu tradus “şoricel”, pentru că ar suna la fel de straniu ca celebrul “gât legău” propus odinioară pentru “cravată”.

Alte cuvinte împrumutate le concurează serios pe cele înregistrate în DEX şi poate chiar se vor impune, fiind utilizate din ce în ce mai des. Este un proces până la urmă firesc de îmbogăţire şi de diversificare a limbii, nu lipsit de obstacole şi de piedici, pe de o parte, dar şi de entuziasm şi de euforie, pe de altă parte. La capitolul “euforie” aş încadra eu un exemplu, sper izolat şi fără viitor, de folosire gratuită a unui cuvânt din limba engleză, într-un domeniu în care eram obişnuiţi mai degrabă cu termeni împrumutaţi din limba franceză. E vorba de prepararea unei salate pe care la sfârşit se rad câteva slice-uri de trufă. O fie ea, gastronomia, “arta de a prepara mâncăruri alese”, după cum scrie în DEX, o fi “trufa” o ciupercă rară şi scumpă, dar chiar nu se găsea un echivalent în limba română? Pentru că eu ştiu că toate gospodinele, puse în situaţia de a obţine nişte fâşii, felii sau bucăţele din scumpetea de ciupercă, ar spune clar şi concis că “rad o trufă” la fel cum ar spune că rad brânza, caşcavalul sau chiar parmezanul. La câte cuvinte împrumutate din engleză “mâncăm pe pâine”, ce mai contează însă încă unul… Iar folosirea acestui cuvânt îmi aduce aminte de un proverb care zice că “nu tot ce zboară se mănâncă”… DEX.