Cum zicea Nică al lui Ştefan a Petrii...

Vă propun să vorbim şdespre copilăria unor cuvinte tot aşa cum vorbea şi Creangă despre copilăria „singura veselă şi nevinovată”...

De Creangă şi ale lui expresii poznaşe mi-am adus aminte de la ... un verb, gândindu-mă să le mai aducem şi pe ele în discuţie, că de substantive am tot vorbit. Să ne amintim aşadar de Nică al lui Ştefan a Petrii, mergând el la scăldat fără să ceară voie şi rămânând deci fără haine drept pedeapsă, apoi furişându-se pe lângă toate gardurile în drum spre casă, pentru că: „Golătatea ÎNCUNJURĂ, iară foamea dă de-a dreptul.” Da, aşa îşi zice el hămesit, săracul: ÎNCUNJURĂ! Greşit, veţi zice dumneavoastră! Corect! Corect greşit! Dar cum ar trebui să spunem noi astăzi, dacă am fi în locul lui Nică?

Conform DOOM 2 şi obişnuinţelor noastre de vorbitori de limbă română literară, ar trebui să spunem ÎNCONJOARĂ. Deci aş avea şi eu dreptate să spun că vreau „să ÎNCONJOR problema” şi s-o întorc pe toate feţele? Aş avea! În acord cu acelaşi DOOM 2 am spus corect ÎNCONJOR. E drept că în ediţii anterioare ale DEX-ului forma corectă era ÎNCONJUR! Cu forma ÎNCONJOR se dă dreptate uzului curent. Dar DEX-ul şi Micul dicţionar academic îi dau dreptate şi lui Creangă, înregistrând ca regională şi forma ÎNCUNJURĂ. Şi de ce n-ar înregistra-o? Limba are şi ea o istorie pe care nu o putem arunca pur şi simplu peste bord chiar şi numai pentru că există texte literare care conservă forme abandonate în timp. Şi nu e nici primul, nici ultimul caz în care forma indicată astăzi era arătată cu degetul de… incorectă ieri. Iar alaltăieri, Creangă cu vorba lui de duh era CORECT din punct de vedere expresiv, lăudat fiind el până în zilele noastre pentru stilu-i popular şi oral. Aşa că hai să fim serioşi! Doar nu o să-l corectăm pe Creangă conform DOOM2, ediţia 2005!