Crema de creveţi

„Câtă vrajă are marea/ Tot mai fermecată-i zarea!” - aşa suna o reclamă la şampania Elixir, pe vremea bunicilor, relansată la expoziţia „De la sublim la ridicol. 70 de ani de reclamă în România" (în aprilie - mai), idee ce vine din Ardeal, colaborare de calibru universitar de la „Universitatea Babeş Bolyai". Ucu Bodiceanu şi Ancuţa-Lăcrămioara Chiş au avut această idee profesionistă demnă de o disciplină academică - istoria reclamei. Afişele din ziare sau din reviste de epocă, au parfumul retro şi stângăcia operelor naive; consumatorul interbelic se lăsa mai uşor sedus decât cel contemporan.

„Nu orice haină de ploaie este un fulgarine. Cereţi marca originală, lei 650, lucrată după un patent englezesc", spune o reclamă din 1936 înfăţişând un cuplu elegant, decupat din filmul „Casablanca". Trei sferturi din reclamele interbelice antologate de expoziţie sunt ţintite pe temele feminine, de unde se vede că pasiunea pentru shopping a sexului frumos nu este o invenţie recentă: „minunea sezonului", spune o reclamă înfăţişând trei dame din lumea bună, „este frumuseţea şi eftinătatea stofelor noastre"; de asemenea, prin altă cremă „se pierde roşeaţa şi bubuşoarele".

Prin comparaţie, reclamele comuniste (expoziţia documenta intervalul 1919-1989) sunt de o austeritate deprimantă, în acord cu retorica anticonsumistă a sistemului; femeile frumoase devin gospodine desăvârşite sau mame eroine, iar sloganurile sunt înlocuite de descrierile seci şi fără haz ale aparatelor: „sensibil, selectiv, reproducere sonoră perfectă (pentru un Radio Intim)". Când şi când se mai strecoară câte o poezioară: „Oriunde stau, oriunde plec/ Am un amic, libretul CEC".

„Crema de creveţi” va fi avut o reclamă demnă de zarva porturilor din Golful Biscaia (Saint Nazaire, La Rochelle, Santander, Gijon) şi, pe bună dreptate, până la apariţia tipăriturilor, faima unor produse se purta pe buzele muşteriilor la doi paşi de tavernă.

Prăjiţi în ulei de masline, o ceapă, un bulb de fenicul (acum se găseşte şi la noi) şi doi morcovii, până ce legumele se înmoaie un pic (într-un bisque autentic, carapacele crustaceelor sunt prajite de asemenea în ulei - ca să lase aroma - şi apoi mărunţite la blender într-o pastă fină, care îngroaşă supa). Se adaugă 150 de ml de vin alb şi o lingură de brandy, se fierb un minut ca să se evapore alcoolul, apoi se adaugă 5 roşii decojite, supă de peşte şi boia. Se acoperă si se fierbe 30 de minute, la foc mic. Între timp, se taie creveţii mărunt. Se pune supa într-un blender până devine cremoasă. Se pune supa într-o oală curată, se pun creveţii şi se fierb 10 minute, apoi se mixează iar la blender. Stă la frigider peste noapte, iar înainte de a o servi se încălzeşte într-o oală, după ce se pune smântână lichidă (150 de ml). Se ornează cu nişte creveţi traşi în unt şi frunze de fenicul.

„Dumnezeu i-a surprins în sfârşit privirea” – epitaful unui chelner.