Comentariul ediției din 10 septembrie 2009

În sfârşit cade monopolul taxiurilor zburătoare de la aeroportul Otopeni!

S-a terminat contractul, să nu credeţi cumva că e vorba de vreo minune! Astăzi se publică însă anunţul pentru o nouă licitaţie, aşa încât în scurt timp probabil vom avea de-a face cu altă exclusivitate. Tot ce sper e ca noul operator să-şi ţină taximetriştii în banca lor; adică să-i oblige să-şi aştepte clienţii în maşină. Pentru că de ani buni terminalul “sosiri” (interne, externe – nu contează) seamănă mai degrabă cu un bazar, nicidecum cu o poartă de intrare într-o ţară; e drept că nu vinde nimeni aur, blugi ori baclavale, însă şoferii poligloţi cu pretenţii de cravată şi chei pe post de clopoţei te hărţuiesc şi te trag de mânecă mai ceva ca turcii: “Taxi madame?, Taxi sir? Taxi gospodin?” Şi chiar “Taxi, domnu'? Taxi, taxi?”, de-ţi vine să le sari la gât, să-i apuci de lănţig şi să le strigi: “Ce pofteşti, mă, musiu???”

Nu zbor regulat, dar oridecâteori mă aflu-n treabă la aeroport citesc în ochii bieţilor străini care sunt abordaţi de taximetrişti de cum pun piciorul în România o groază de nestăvilit: îşi strâng săracii sarsanalele la piept, se fac una cu căruciorul de bagaje şi caută mântuirea în stânga şi-n dreapta. Ghinion! Din toate părţile acelaşi iureş: taxi, taxi? Asediu total! Şi nu e o problemă de monopol; ci de mentalitate... Poate se rezolvă! Că tot la români se zice că învăţul are şi dezvăţ! Să vedem cum rezolvă licitaţia actualul... dezmăţ!