Citate

Sunt multe modurile în care oamenii încearcă să-şi promoveze ori să-şi cântărească înţelepciunea. Te loveşti de ele (vrei, nu vrei) de dimineaţa până... dimineaţa, reţii ce e de reţinut, compari ce e de comparat şi te binedispui cu ce e de... râs ori chiar de plâns! Mă rog, există şi cazuri în care poţi să te enervezi, dar astea depind exclusiv de obtuzitatea unghiului din care priveşti problema, exemplul răspunsului oferit de ipoteticul şef de gară din Caracal unui individ care, înainte să coboare din tren, îl întreabă tare de pe scara vagonului dacă a ajuns într-adevăr în oraşul minunilor, fiind cât se poate de elocvent: „Bine că eşti tu deştept!”

Din nefericire, promovarea excesivă a unor personaje (se zice) carismatice, dar în fapt (cu indulgenţă) sfertodocte, a abrutizat în asemenea măsură mase întregi de ignoranţi, încât multe dintre inepţiile proferate în tiradele de doi bani sunt citate curent chiar şi de oameni de la care odinioară puteai avea pretenţii. Ba mai mult, cu cât expresiile lor sunt mai vulgare, cu atât impactul pare mai puternic iar... citarea preopinenţilor mai înălţătoare pentru... epigoni. Noroc că nu tot ce zboară se şi mănâncă! Există încă oameni pentru care discernământul însemnă mai mult decât „bogdaproste pe ce este”...

Cea mai nouă însă şi mai interesantă în acelaşi timp manieră de a estima... cuantumul raţiunii mi se pare secţiunea „citate favorite” a peretelui personal de pe Facebook. Vai! Câtă osteneală! Câtă gingăşie! Câtă sensibilitate, pedanterie, graţie, aberaţie, dar şi cât cinism ori chiar umor de... sapienţă incontestabilă. Chit că valoarea unui citat celebru e dată tocmai de faptul că şi scos din context mesajul său rămâne clar, inventivitatea oamenilor trece dincolo de orice imaginaţie. De pe la Socrate pân' pe la Einstein, de pe la Lenin pân' pe la Ceauşescu, de la Mickey Mouse la South Park nu lipseşte nicio sferă de inspiraţie, expresiile alese de utilizatori pentru a-şi mărturisi, vezi doamne, stadiul neastâmpărului interior m-au lăsat cu gura căscată. Distanţa de la sublim la ridicol e desigur infimă şi bineînţeles de ordin subiectiv, aşa că n-am să vă dau prea multe exemple, pentru că nu vreau să creadă cineva că judecata mea ar putea fi cumva subiect de interes public. Am ales prin urmare trei mari şi late, la care atitudinile mele au fost diferite – am râs, m-am strâmbat, respectiv n-am avut nicio reacţie:

Citez:

1. „Ce-aş fi fost dacă n-ai fi existat?”

2. „De ce mă minţi, de ce mă minţi, de ce mă minţi?”

3. „Înţelepciunea e mama înţelepciunii!”

Vă pot oferi însă fără rezerve (cu tot cu sursă) citatul meu favorit, plasat cu toată responsabilitatea pe site-ul de socializare cu pricina, din care (vreţi – bine, nu vreţi – iarăşi bine) reţineţi, comparaţi sau înţelegeţi ce doriţi: Mărin Juvete, personaj legendar al operei cinematografice „Nea Mărin Miliardar” de Sergiu Nicolaescu – citez, „Dacă-i Atena lu' Beşleagă nu-s aci!”