Cercul serviciilor

Zice-o vorbă din bătrâni că “de ce ţi-e frică, de-aia nu scapi!” Culegi impresii şi recomandări, compari, estimezi, mârâi, cârâi, o laşi pe mai încolo, faci pe dracu' ghem şi-l dai de-a dura, dar tot n-ai cum să fugi de... SERVICII. Şi nu-i vorba aici de sănătate, transporturi ori salubritate. Vorbesc de inevitabilul care se produce din când în când în fiecare casă de om – mentenanţa la domiciliu. Bine. Cu mărunţişurile te mai descurci: mai schimbi o priză sau un bec, mai apelezi la unchiu' Mitică sau la vecinu' Costică pentru o yală sau un trafalet... Când te-apucă însă modificările de fond, cu artilerie grea, mecanizate şi muniţie de război – adică ţevi, coloane principale şi secundare, geamuri, gresii, părţi comune, adezivi, faianţe, gleturi, câlţi şi rotopercutoare, ei, atunci trebuie negreşit s-aduci meşteri cu patalama. Vorbesc din experienţe care m-au călit pentru viaţă mai ceva ca familia, şcoala ori armata. De-aici începe balamucul! Nici nu intră bine pe uşă meşterul, că dintr-o privire a şi cules primele impresii. Pufneşte scurt şi se-ntoarce către tine superior: “Hm! Cine ţi-a lucrat aicea?” O-ntorci ca la Ploieşti, că nu e mare lucru, că tu ai vrut nu ştiu cum da' a ieşit altfel, că acum ai vrea aşa şi pe dincolo..., se mai uită o dată şi decretează: “Facem ca lumea, n-ai grijă, în două zile-i gata; da' să vedem când, că acuma am o lucrare în Dorobanţi şi să vedem când oi termina; poate săptămâna ailaltă...”

Şi vine... Dup-o săptămână-două, o lună şi ceva, pân' la urmă vine... Şi se-apucă; da' n-are d-aia, n-are nici d-ailaltă, îi mai trebuie un sac de de-alea, “Aa..., ai luat dibluri de opt... Păi trebuia de şapte... Ţine şi mie contră-acia; mamă, ce sete mi-e; n-ai o şurubelniţă în cruce?”

Şi dansul continuă. De la 9 la 5 – o zi, două, trei, o săptămână, două... “'Ai, că mâine-i gata!” Şi într-un mâine-ndepărtat în sfârşit se termină. Plăteşti haraciul şi te uiţi în casă – ca după război, că doar meşterul n-are şi firmă de curăţenie. Decontaminezi incinta, faci şi-o sfeştanie de bun augur, stai liniştit că zece ani nu mai ai treabă şi tam-nesam se sparge-fisurează-colmetează ceva (cine le mai ştie?). Scuipi în palme şi-o iei de la capăt pe filiera cunoscută: impresii, recomandări, estimări, îţi accepţi soarta şi te-ntorci la SERVICII. Vine alt meşter; de data asta n-ai niciun dubiu – a lucrat şi-n Italia... Intră, se uită bine, măsoară, pipăie, zici “ăsta e!” Şi-apoi se-nchide cercul: “Hm! Cine ţi-a lucrat aicea?”