Ceață, ceții, cețuri...

CEAȚA merită şi ea povestea ei pentru că nu este un cuvânt chiar aşa de banal. Căci în ceaţă s-ar putea să ne bage chiar forma CEȚII a cuvântului folosit uzual şi în avertizări meteorologice şi în sfaturi ale celor de la Centrul Infotrafic, când vorbesc de vizibilitate redusă sau trafic îngreunat din cauza ceţii.

Contrar analogiei cu PIAȚA care are forma PIEȚEI, forma corectă este chiar CEȚII. Şi doar CEȚII! Şi doar DIN CAUZA CEȚII, niciodată DATORITĂ CEȚII când e vorba de vizibilitate redusă în trafic! E drept că forma aceasta nu e aşa logică precum în cazul PIEȚEI, cuvânt pe care îl declinăm fără prea mari emoţii şi obţinem formele: o piaţă, două pieţe, pieţei. Dacă procedăm la fel şi cu ceaţa ne iese, dacă e să cităm DOOM-ul, ceaţă, ceţii, ceţuri. Şi parcă tot avem o strângere de inimă că tot nu am nimerit formele corecte. Mai ales că forma CEȚURI – pentru plural – are aşa un aer arhaico-poetic... Dar este totuşi singura care apare în toate dicţionarele consultate şi cea pe care o veţi găsi de exemplu şi în „Mica ţiganiadă” a celor de la Phoenix care cântau despre nişte CEȚURI verzi, CEȚURI de livezi...

Dar pentru că v-am promis totuşi o poveste, să vă mai spun că Micul dicţionar academic ne dezvăluie că sensurile mai vechi, moştenite odată cu termenul latinesc, denumesc „o boală de ochi care întunecă vederea” şi „o tulburare a vederii clare”. De abia „prin analogie”, al treilea sens înseamnă şi „particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ, care plutesc în atmosferă şi împiedică vizibilitatea”. Şi dacă vă mai spun şi că termenul latinesc din care provine este caecia, înrudit cu caecitas de la care se revendică neologismul „cecitate” care înseamnă chiar „absenţă a vederii”, sper că îmi veţi da dreptate că CEAŢA este un personaj chiar complex. Şi având în vedere înţelesul cel mai cunoscut astăzi al termenului, sens de bază în DEX, un personaj principal al acestui început de iarnă cu aspect de toamnă târzie...