Ceasurile de aur

Dacă vă întrebați ce-i lipsește Bucureștiului vă răspunde într-o secundă Primarul Oprescu, care nu oprește timpul în loc. Anul trecut, Administrația Lacuri Parcuri Agrement, anunța că se vor achiziționa din Statele Unite 20 de ceasuri cu o deosebită importanță estetică și funcțională. Până aici nimic de comentat. Doar că acest contract costa cam mult și părea desprins dintr-o altă lume, motiv pentru care Primarul General s-a gândit că este mai potrivită amânarea acestei afaceri până mai uită lumea....

De ce să-i pui celui mai murdar, poluat și aglomerat oraș din Europa tocmai tichie de aur şi nu oricum ci de 24 de karate? Nu sunt bucureştenii cei mai punctuali români dar pot afla foarte simplu ora exactă. Mai toţi avem câte un telefon mobil, maşinile au ceasuri de bord aşa numărăm mai bine orele pierdute în trafic iar la metrou sau în autobuze sunt afişaje digitale. Până şi termometrele din oraş sau indicatoarele cu valorile de praf din atmosferă îţi arată cât e ceasul. La început au fost montate la Piaţa Constituţiei şi la Universitate apoi treptat în parcuri dar sub strictă supraveghere. Au şi memorie cu 30 de melodii care se vor auzi din oră în oră iar pe timpul nopţii intră în stand -by pentru a nu deranja. Cam pare un alt tun al Primăriei.

În Bucureştii de altădată oara exactă se dădea de pe Dealul Mitropoliei. Acum mai bine de 100 de ani TURNUL MERIDIAN sau CEASORNICUL DE SOARE anunţa miezul zilei printr-o salvă care se auzea în tot oraşul. Fix la 12 razele soarelui treceau printr-o lupă, aprindeau un fitil cu praf de puşcă şi se declanşa explozia. Iar pentru zilele cu ploaie sau fără soare bucureştenii se ghidau după orologiile de la Piaţa Brătianu, Piaţa Romană, Turnul Colţei sau Ministerul Agriculturii şi Tribunal. Mergeau ceas şi nu costau o avere.