Ce te îmbulzești ca la Moși?

Atestat documentar încă de la începutul secolului al XVIII-lea, TÂRGUL MOȘILOR sau ,,Piața Târgului de Afară" a devenit una dintre marile atracții ale Bucureștilor de altădată.

Stabilit a se ține la bariera de Est a orașului, târgul începea cu câteva zile înainte de Rusalii și era destinat comerțului cu cele necesare pomenilor din Sâmbăta Morților. De atunci și obiceiul de a împărți strachini cu mâncare, linguri noi de lemn, oale sau donițe cu vin și bani la săraci. La târg veneau țărani din satele apropiate Capitalei dar și meșteșugari de la munte. Căutate erau locurile olarilor, dogarilor, vânzătorilor de albii sau coșuri și corturile cu lumânări de ceară. Bâlciul era și un prilej de petrecere de unde nu lipsea nici măcar Familia Regală. Tot orașul pleca spre Câmpul Moșilor și din cauza aglomerației s-a născut vorba ,,Ce te îmbulzești ca la moși?".

Spre târg se mergea pe jos, pentru că pe drum erau cele mai bune prăvălii de pantofari și cuțitari, sau cu tramvaiele liniei nr. 1, așa-numitele trangavane trase de cai. Iată cum descrie călătoria scriitorul Horia Furtună, într-o conferință radiofonică păstrată în arhivă:

,,Tramvaiul care pornea de la Sf. Gheorghe era plin. Lumea şedea înghesuită lângă vizitiu sau se îngrămădea pe platformă, adică pe "imperială". La tramvaiele deschise sta şi în picioare pe scările laterale ale vagonului, ţinându-se de stâlp. La câte o cotitură mai bruscă vedeai un domn în redingotă şi joben cum renunţă fără voie la călătorie şi se aşterne pe bolovanii şi praful caldarâmului. Tramvaiul se oprea, pățitul de scutura de praf și urca din nou pe scară. La Bariera Moşilor, tramvaiele se goleau într-o clipită şi călătorii se topeau în marele fluviu de capete omeneşti care curgea spre barăcile multicolore, ispititoare şi zgomotoase."

Încă de la intrare vizitatorii erau ademeniți cu turtă dulce vândută de lipovenii cu barbă mare, sau cu bere rece cu spumă deasă și fără guler, de la Basilescu sau Oppler. Sărbătoarea populară era întreținută de dansul călușarilor, tarafurile de lăutari răsunau la fiecare birt în timp ce grataragii țăcăneau cleștii și anunțau prețul mititeilor: ,,doi d-un ban! doi d-un ban!"

Cu timpul însă, iarmarocul începe să se transforme într-un parc de distracții după model occidental care atrage și mai mulți bucureșteni. Prin 1925 este adus de la Viena un montagne russe pe schelet de lemn și cu niște cărucioare fără roți care coborau amețitor de la mare înălțime. Apare și Gâdiliciul – o platformă rotundă care se învârtea cu tot cu oameni, iar călușeii sunt înlocuiți de Troleibuze – un fel de mașinuțe electrice care se ciocneau între ele. Cele mai periculoase erau Tiribombele sau Lanțurile –adică scăunele legate cu lanțuri care se roteau în aer. Alte ispite erau jocul de noroc ,,Uite bobu nu e bobu" – alba neagră de astăzi sau ,,Roata Norocului" care se oprea mai tot timpul la numerele necâștigătoare. Dispare astfel spiritul inițial al târgului, bătrânii și țăranii nu se mai regăsesc în vacarmul bâlciului iar sistematizarea comunistă șterge orice urmă care amintea de o sărbătoare a Bucureștilor din Vechiului Regat.

Maria Tănase: "La Moși"