Ce mai înseamnă o ... AROGANȚĂ?

Ce mai înseamnă AROGANŢA în ziua de azi? Ce-a însemnat şi până acum şi încă ceva pe deasupra.

De la AROGANŢA – ATITUDINE s-a ajuns la O AROGANŢĂ – OBIECT, definitorie pentru o atitudine. De la sensul cult şi abstract a trecut, în limbajul familiar şi în cheie ludică, spre un sens mai concret.

O AROGANŢĂ poate însemna, în zilele noastre, chiar şi un OBIECT achiziţionat la un preţ care probabil că nu se mai justifică peste o lună, cu care te poţi lăuda însă în faţa prietenilor. Un sens la fel de concret este şi cel care se referă la o poznă gratuită. „A face o aroganţă” are deja statut de expresie în limbajul familiar, cu toată ironia pe care o emană. Cu un aşa înţeles, e clar că s-a îndepărtat de sensul din DEX unde apare definit ca „o purtare obraznică şi sfidătoare”, „o atitudine de mândrie dispreţuitoare”. Nu chiar aşa mult, totuşi! Sensul de „sfidare”, de „manifestare a orgoliului” este încă la loc de cinste! Dar parcă a cârmit-o într-un sens pozitiv: o AROGANŢĂ din asta nouă, aşa ambiguă cum este ea, este clar ceva de bine pentru personajul care o etalează.

Analizând prin 2008, în rubrica săptămânală din „România Literară”, noul înţeles, Rodica Zafiu afirma că, deşi e o construcţie "cu semnătură”, ea aparţine deja registrului familiar-argotic, care absoarbe şi modifică elemente ale limbii culte. Iar modificarea a continuat. Ambiguitatea pozitiv-negativ, potenţialul expresiv şi multele OBIECTE care, iată, îşi găsesc un nume, ne arată că acest cuvânt nu şi-a epuizat potenţialul în acţiunea lui de a parazita un sens CLASIC ce părea perfect stăpân pe sine, acolo, la locul lui, în DEX.

Şi când, navigând pe net, în căutarea noilor sensuri ale cuvântului, mai descoperi şi o ştire cu un studiu al unor cercetători care spun că alergiile pot fi provocate şi de... AROGANŢĂ, mai că îţi vine s-o exorcizezi, transformând-o într-un OBIECT, remediu perfect pentru reabilitarea psihică şi doftoricirea orgoliului.