CARE PE CARE

Dintre greşelile cu atât mai înfierate cu cât sunt mai răspândite, utilizarea lui CARE singur – invariabil singur, în toate frazele în care avem nevoie de el – ocupă un loc fruntaş. Ce e de făcut?

E lucru ştiut: părinţii nu ar trebui să repete amuzaţi tot felul de cuvinte greşit pronunţate de cei mici doar pentru că li se par LOR amuzante, ci trebuie să le tot pronunţe corect pentru a-i obişnui pe cei mici cu formele corecte. La un moment dat chiar reuşesc să pronunţe şi ei corect! Când mai cresc un pic, e, de asemenea, bine să le corectăm micile greşeli gramaticale chiar dacă sunt dintre cele pe care le aud de dimineaţa până seara! De exemplu, să-i obişnuim cu „subtilităţile” utilizării lui CARE.

Orice copil are tendinţa să spună, de exemplu, eternizându-se în faţa câte unui raft plin de jucării: „Asta este jucăria care o vreau”. A-l corecta prompt şi a-l pune să repete corect „acesta este jucăria pe care o vreau”, nu este deloc deplasat, mai ales că „jucăria” respectivă poate fi folosită drept premiu. Bine, s-ar putea spune şi că, dacă cei mari nu mai sunt atenţi şi dacă lor nu le mai pasă, ce pretenţii să avem de la cei mici! Mai ales în acest caz controversat. Pentru că PE are aici un sens mai abstract, înregistrat în DEX în termeni tehnici care vă pot stârni eventual amintiri din şcoala generală. În paranteze scrie că „introduce un complement direct”, iar acest tip de complement poate fi exprimat şi printr-un „pronume relativ”, adică şi prin CARE. În plus, „pe” are atât de multe întrebuinţări şi atât de multe sensuri înregistrate în acelaşi DEX, încât ne mai încurcăm şi noi. Şi pentru că ni se pare că nici nu e neapărat necesar să spunem „pe care” ca să ne înţelegem, din grabă şi fără scrupule, scăpăm de PE.

Norma este însă normă şi nu a fost inventată doar ca să ne dea bătăi de cap. Şi nici celor mici nu ar trebui să le dea mai multe bătăi de cap decât deprinderea altor norme de comportament. Dacă nu îi învăţăm de mici, de exemplu, că nu trebuie să sară la bătaie din orice, s-ar putea să avem surprize. Tot aşa dacă nu-i învăţăm cum să se exprime, ajung să se obişnuiască de mici cu o junglă... lingvistică în care regula de aur este CARE PE CARE.