Cannelloni cu urdă şi spanac

„Obiceiurile noastre alimentare, înarmate cu suliţe şi cuţite, îşi rezervă gestul prădării”. Să ne mirăm că în limba franceză, limba artei culinare „par excelance”, Charles Fourier, tatăl Falansterului (am avut şi noi unul la Scăieni), este acela care susţinea că războaiele viitorului vor fi, în primul rând, nişte războaie gastronomice? Să ne mirăm că în nuvela Boule de Suif („Bulgăre de Seu”), Guy de Maupassant a schiţat portrete umane şi a propus tipuri de comportament uman, unul din ele fiind cel alimentar? Războiul din 1870 este un război în care soldaţi sunt foşti vânzători de slănină şi săpun, o lume paşnică aruncată în război. Atmosfera beligerantă, aduce în oraşul Rouen din Normandia frica de faptul că învingătorii (armata prusacă) vor considera frigarele şi cuţitele de bucătărie drept arme. Hrana e prada pe care o violentăm, asupra căreia ne asmuţim, iar cine va reuşi să prepare cel mai apetisant ostropel din lume, ei bine, va stăpîni Universul. Curată utopie!

Dar ni se spune că planeta-i în foame în sec. XXI. Şi, în timp ce lumile subdezvoltate trăiesc cu obsesia mâncării ca garanţie a supravieţuirii pur şi simplu fizice, ei bine, în restul lumii (lumea "civilizată") mâncarea ajunge să ţină loc şi de scop în viaţă - way of life. Aruncaţi ochii primprejur sau, şi mai comod, la televizor, pentru că emisiunile de bucătărie au devenit adevărate linii fierbinţi pe teme culinare. Nici în comunismul triumfător nu reuşeau să pună pe masa a 10 milioane de asistaţi acelaşi „chicken pie, french peas, sweet carrot smash, shortbread & chantilly cream” ca Jamie Oliver din propria grădină. Şi atunci, mai mâncam sau ne săturam privind, arhitectura unor „Cannelloni cu urdă şi spanac” !?!

Începeţi pregătind umplutura. Într-o tigaie topiţi untul şi căliţi usturoiul tăiat mărunt. Adăugaţi spanacul (400 de g) şi sotaţi-l câteva minute. Adăugaţi puţin lapte, sare şi piper şi lăsaţi-l timp de 2-3 clocote pe foc. Adaugaţi 200 de g de urdă şi omogenizaţi compoziţia. Cu acest amestec umpleţi cannelloni.

Apoi prelucraţi sosul Bechamel. Topiţi unt într-o cratiţă. Adăugaţi făina (cca. 2 linguri) şi amestecaţi permanent ca să nu se facă cocoloaşe. Turnaţi laptele şi amestecaţi până când obţineţi un sos omogen şi onctuos (suficient de gros). La final se adaugă sare şi nuşcoară.

Ungeţi un vas cu unt şi turnaţi sos Bechamel, apoi aranjaţi acele tuburi (cannelloni) unul lângă celalalt. Pe deasupra mai turnaţi sos Bechamel şi radeţi caşcaval. Daţi vasul la cuptor până când se rumeneşte frumos pe deasupra, dar verificaţi şi cu o furculiţa dacă pastele sunt moi.

O mai admiraţi pe gospodina care poate să stea şi să se uite cum soţul îşi pregăteşte dimineaţa pacheţelul soios pentru prânz ?