Ca și ...

CA ŞI ni se pare a fi formula magică pe care o avem la îndemână pentru a evita o cacofonie.

Ignorându-i înţelesul, am făcut din CA ŞI un personaj popular, fără să mai ţinem cont că el joacă de fapt în alt film. Un film, în care îi este atribuit rolul de a introduce o comparaţie de egalitate, atunci când vrem să accentuăm ceva, ca într-un enunţ de genul „sunt la fel de inteligent ca şi tine”. Doar „CA” ar fi fost de ajuns pentru a exprima comparaţia, dar CA ŞI e mai pregnant.

Sunt însă contexte în care doar CA ar fi de ajuns. „CA” singur are însă probleme dacă apare pe lângă un cuvânt care începe tot cu silaba „ca”. Evitarea alăturării dizgraţioase se face însă sacrificând corectitudinea şi claritatea. Pentru că acest „CA” supărător, care ne dă bătăi de cap, are şi alte sensuri care nu au nimic de-a face cu o comparaţie. Iar dacă ne uităm în DEX, găsim până şi formule sinonime care să ne ajute să evităm o cacofonie. Să zicem că nu ne dăm seama şi din grabă spunem: „Am luat ca cadou”. Ce să mai faci? Data viitoare eşti însă mai atent şi, aplicând legea minimului efort, spui „ca virgulă cadou” sau „ca şi cadou”. Şi ţi se pare că ai scăpat de problemă. Când de fapt soluţia ar fi înlocuirea lui CA, în funcţie de sens şi context, cu „formulele magice” potrivite: „în calitate de”, „drept”, „în loc de”, pot fi şi ele măcar personaje cunoscute, dacă nu vedete!

E drept că nici CA ŞI nu a ajuns aşa dintr-o dată la statutul de vedetă! La început a fost folosit, local şi dialectal, mai ales în Banat şi în Transilvania. Ulterior, a început să tot apară pe la televizor, a devenit personaj la modă, drept care nu ne mai putem exprima „ca persoană civilizată”, dacă nu îl avem la îndemână pe CA ŞI.

Şi „CA ŞI persoană civilizată” îl folosim deci preventiv, chiar în enunţuri în care nu apare nicio cacofonie la orizont!