Bucureștiul văzut de englezi

Pe cât de ospitalier era poporul ăsta odată (ori o fi doar o legendă), pe atât de hapsân şi de nevrednic pare că a devenit în ultimii ani. Cum depăşeşte limita spaţiilor patronate de compatrioţii lui, orice străin care zăboveşte mai mult decât e cazul în restul României urbane devine o ţintă. Nu neapărat pentru hoţi, că de-ăştia se găsesc din belşug prin toată lumea (ba chiar mai dihai ca pe la noi), ci pentru... oportunişti.

Cel mai meschin ţiitor de crâşmă, că adevăraţii patroni din ţara asta se numără pe degetele de la o singură mână, devine brusc, după ce i-a călcat un străin bătătura, întreprinzător. La fel şi amploaiaţii. Dintr-odată adaosul comercial sare de pe axă, iar dacă nefericitul se mai simte şi bine pe deasupra şi-şi depăşeşte norma de alcool până la care poate rămâne perfect lucid mai riscă să plece şi-n chiloţi.

Nu mă deranjează că FC Liverpool îşi avertizează pe site-ul propriu suporterii, care vor veni în România pentru meciul de săptămâna viitoare cu Steaua, că Bucureştiul e un soi de sat fără câini. Mă deranjează că n-au exagerat cu nimic! Citez: “Fiţi atenţi să nu fiţi cumva interpelaţi pe stradă de hoţi deghizaţi în poliţişti”; “Nu vă urcaţi decât în taxiurile pe care sunt înscrise numele firmei şi tariful!”; “Atenţie mare în baruri! Verificaţi meniul înainte să comandaţi, pentru că angajaţii încearcă să profite de străini!”

Dintr-un foc, prin ambigua securitate oferită de uniforma apărătorilor legii, prin nesiguranţa celui mai rapid (teoretic) mijloc de transport şi prin aventura reprezentată de intrarea într-un local, Bucureştiul a fost retrogradat de englezi la statutul de târg medieval. Şi n-au scos o vorbă despre canalizare, pavaj, câini comunitari, diverşi regi, baroni locali, bande rivale sau taxe de protecţie...