București - ultimul port

Nu ştiu dacă e prea mult, dar cine să mai creadă? Bucureştiul – port la Dunăre e ultima năstruşnicie de inspiraţie administrativ-teritorială pe stil nou! Bine, ultima, dar nu cea mai nouă, că dacă stau şi mă gândesc bine mai năzuise cineva la canale navigabile care să străbată ţara în lung şi-n lat. De fapt, cred că dacă mai aveam parte de vreo 2-3 decenii de împliniri măreţe s-ar fi numărat printre ele şi croazierele pe Marea Neagră cu plecare la ore fixe din faţa Casei Poporului. Cu ce preţ… asta mai rămânea de văzut. Despre preţ mai puţin se discută însă astăzi, suntem deocamdată la etapa… viziuni!

Aşadar Bucureştiul să se dea de trei ori peste cap, să înghită Ilfovul, şi câte-o bucăţică de Giurgiu, Călăraşi şi ce-o mai fi (care cum dăruieşte masa) şi (mări!) să se facă mare şi frumos pân’ la Dunăre în jos! Vechea (altă) viziune a unirii cu Ploieştiul se pare că a fost îngropată pe veci – au şi republicanii mândria lor! Ca şi inedita transformare în Bucureşti Băi, la care visa cândva doamna dezvoltării şi turismului românesc.

Să revenim… Bucureştiul aşadar să se facă doar port şi să se transforme în următorii cinci ani în zonă metropolitană, condusă de un Guvernator, după cum comentează mai toate ziarele de vreo două zile-ncoace… Hm, adevărul e că după ce-or să crească toate suspendatele, străpungerile şi diametralele pre şi post-electorale clocite de mari bărbaţi ai urbei, după ce zecile de gropi şi şantiere nemuritoare or să dispară ca prin farmec, după ce şi centrul vechi se va fi înnoit cu străzi pe care poţi umbla şi clădiri la care te poţi uita…, numai bine i-ar prinde Bucureştiului o extindere. Doar că, să mă iertaţi, cred că asta înseamnă cel puţin de vreo 10 ori câte cinci ani! Păi, gândiţi-vă, la noi de cinci ani e nevoie doar pentru un pasaj – vezi cazul Basarab, care-i gata, dar… nu-i gata! Mă rog, s-ajungem noi la Dunăre, că restul se rezolvă: ceva porturi ar mai fi pe-acolo, iar apă-i berechet!