Bitoci (chiftele ruseşti cu smântână şi ceapă)

Mâncarea, alimentaţia, este exact acea “lume mică” cotidiană, privată, care tinde să se separe de cataclismele istoriei. A existat oare o gastronomie comunistă? A existat o „Bucătărie a lui Stalin”? Desluşirea “lumii celei mici” te ajută să înţelegi câte ceva şi din “lumea cea mare”, lumea liderilor de partid şi „apparatciki” (funcționari sau activişti plătiţi ai "aparatului" de partid sau guvernamental sovietic, care dețineau o poziție importantă de conducere, dar nu de prim rang.

A fost cu adevărat creat omul sovietic? Cu cât mai mult aprofundezi studiul vieţii cotidiene sovietice, cu atât poţi înţelege că studiul reperelor “lumii celei mici” te conduce inevitabil spre întrebări foarte serioase, precum: “de ce în Rusia a reuşit revoluţia bolşevică?”.

Irina Gluşcenko, autoarea unei spectaculoase cărţi despre bucătăria sovietică, Alimentaţia publică: Mikoian şi bucătăria sovietică(Moscova, 2010), a reuşit să transmită multe secrete interesante într-o discuţie cu Vasile Ernu (scriitor, publicist, eseist, comentator politic și editor român). Anastas Mikoyan era un important om politic sovietic, membru în Comitetul Central al URSS din 1923, aliat al lui Stalin şi al lui Hruschov, iar după căderea acestuia din urmă a fost Preşedintele Sovietului Suprem (Şeful statului) pînă în 1965. Industrializarea americană era luată (între cele două războaie) drept exemplu. În acel timp, America era văzută foarte bine. Dar trebuie să ţinem cont că, “minunile tehnicii americane, altoite pe teren sovietic”, după spusele lui Mikoian însuşi, ofereau nişte roade uimitoare, care nu semănau cu nimic! Mikoian, spre exemplu, a fost profund impresionat de hamburgherii americani. A văzut în ei exact ceea ce îi lipsea cetăţeanului sovietic atunci când era în parc sau pe stadion: o pârjoală fierbinte ascunsă într-o chiflă. A şi comandat o linie de producţie a acestora, dar producerea lor a fost împiedicată de declanşarea războiului. Dar ideea unor chiftele gata preparate, oricînd la îndemînă, s-a înrădăcinat temeinic în capul lui Anastas Mikoian şi pînă la urmă a fost pusă la punct producerea lor la scară industrială. Acestea nu erau, fireşte, ca hamburgherii americani, ci pârjoalele strandardizate, de şase kopeici, pe care o lume întreagă le cunoştea, cu numele lui: kotlete (pârjoale) “Mikoian”. Se poate spune că acestea erau un soi de hamburgheri “nedezvoltaţi”, prea anemice pentru a fi autentice !

Iată însă tradiţionalele „BITOCI” (Chiftele ruseşti cu smântână şi ceapă). Se toacă 500g de muşchi de vacă şi se frământă bine cu 100g de unt. Se sărează şi se piperează. Se formează chifteluţe mari care se dau prin făină şi apoi prin ouă bătute (cam două). Se încinge uleiul într-o tigaie şi se prăjesc 3 cepe, până se rumenesc. Într-o cratiţă cu unt încins, se pun bitocile la prăjit. Când sunt aproape gata, se toarnă peste ele ceapa prăjită şi 1/2 de cană de smântână.

“Sunt comunist ziua şi catolic după ce se întunecă” - Brendan Behan - poet, romancier, nuvelist și dramaturg irlandez.