Bătaia la români

Violenţa în general, nu doar în trafic, este principalul subiect dezbătut zilele-astea şi în presă şi prin legislativ.

Românii par că se bat pe oriunde-i apucă: acasă, la serviciu, la meci, la mall, la club, pe stradă. Se bat frăţeşte sau căptuşesc pe cine le vine la mână. Frustrarea, lipsa educaţiei, autoritatea fără autoritate sau supărarea pe viaţă sunt motivele puse pe răboj de analiştii, sociologii şi psihologii marilor cotidiene. Celebrul de-acum caz al cetăţeanului bătut pentru că a îndrăznit să traverseze prea încet n-ar fi făcut defel valuri dacă omul n-ar fi murit; şi poate că nu s-ar fi întâmplat nimic dacă testele psihologice de la şcoala de şoferi ar arăta altfel, dacă anterioara condamnare a agresorului n-ar fi fost cu suspendare, dacă n-ar fi fost copil de bani gata, dacă şi iar dacă... Aşa e mereu. Dacă n-ar fi rău, ar fi sigur mult mai bine!

Cred că ar trebui să aderăm şi noi la Ziua Internaţională a Bătăii cu Perne, sărbătorită sâmbăta trecută în 150 de oraşe din întreaga lume. La cât stress acumulăm zilnic şi la cât de puţine şi puţin accesibile sunt oportunităţile de descărcare, ar trebui chiar s-o facem mai des; eventual o dată pe lună... Ba mai mult! Propun chiar instituirea de pedepse-condamnări la minute, ore, zile ori luni în şir de bătut cu perne pentru cei care-au comis-o! Închisore cu suspendare? Nooo, bătaie cu perne din puf de... crocodil! Nu degeaba managementul companiilor din ţările respective o consideră chiar terapie! Diferenţa esenţială în cazul nostru ar fi că probabil va fi nevoie de detectoare de metal şi turnicheţi de acces în zona de luptă, pernele românilor având probabil suplimente de încărcătură mult peste limitele de suportabilitate. De-aia nu înţeleg – să mă bată cineva – cum dorm unii noaptea...