Aspazia Oțel Petrescu
Mărturisitorii temnițelor comuniste
Articol de Izabela Aivăncesei, 09 Decembrie 2009, 00:07
Femeile, deși mai puține și deși au scris mai puțin decât bărbații despre temnițele comuniste, au avut și ele partea lor de “contribuție” la această prigoană. Au fost anchetate, bătute, schingiuite, tratate cu duritate ca și bărbații, fără vreo deosebire între ei și femei. A fost un regim de exterminare, foame, frig, mizerie, teroare, pedepse dure. Au fost puse în cătușe, aruncate în izolatoare. După cum chiar ele însele au constatat, deținute fiind, femeile puteau îndura ceva mai ușor decât bărbații toate acele chinuri si aveau nevoie de mai puține calorii decât bărbatii. Așa că la un moment dat au renunțat la porția lor de mâncare și au cedat-o bărbaților.
 | Aspazia Oțel Petrescu, studenta preferată de la Facultatea de Litere din Cluj a lui Lucian Blaga primește condamnarea de 10 ani inițial pentru că a organizat unei prietene, Titi Gața, ucisă de Securitate în timpul anchetei, un parastas. În 1958, în loc de eliberare i se acordă încă 4 ani pe care îi execută între 1958-1962, trecând prin închisorile comuniste Mislea, Jilava, Botoşani, Arad, de unde este eliberată.
În 1958 se stabileşte cu mama (pensionară) în oraşul Roman, tatăl fiind decedat (1958). Cu foarte multă dificultate reuşeşte să funcţioneze pe un post de contabilă la o cooperativă din Roman. În 1964 se căsătoreşte cu Ilie Alexandru Petrescu căruia îi decedase soţia. Împreună cu acesta cresc pe cei doi copii orfani, care ajung calificaţi (fiul, inginer, iar fiica, medic). |
