"Arroz de marisco"
Comentariu de Florin Ionescu
Articol de Florin Ionescu, 15 Aprilie 2010, 14:54
Portugalia culinară e un paradis pentru gurmanzi. Deveniţi mari vilegiaturişti, românii, povestesc experienţe savuroase şi paradoxale, altele decât carnea uscată şi sărată de cod, denumită în Portugalia bacalhau, simbolul lor gastronomic naţional.
Aromele şi preparatele sunt în multe cazuri asemănătoare cu cele din Romania. Pasiunea pentru gătit există în sângele multor portughezi, naţie care combină elegant şi nonşalant carnea de porc cu fructele de mare sau cu peştele. Lulas recheadas este din această categorie şi prezintă calamari, medii ca mărime, umpluţi fie cu cârnați chorizo şi cu şuncă, fie cu alte fructe de mare. Este un preparat specific regiunii Algarve, întâlnit însă şi în tavernele din Lisabona. Cataplana este de fapt denumirea vasului de alamă sau de cupru în care se prepară două feluri consistente de mâncare. Diferenţa majoră dintre cele două preparate este aceea că în cazul cataplanei nu se pun cartofi, în marea majoritate a cazurilor, pe când caldeirada conţine felii mari de cartofi. Cele două preparate au la bază peştele şi fructele de mare, făcute timp îndelungat în sucul propriu, în sos de tomate, cu ceapă şi usturoi, amstecate cu carne de porc.
Tema de lucru din gastronomia lusitană este „Arroz de marisco”, fără probleme tradus "Orez cu cocktail din fructe de mare”. Se toacă mărunt o ceapă medie, se căleşte în 3-4 linguri de ulei de măsline, timp de 1 min. Se adaugă 150 g. de bulion sau pastă de tomate şi se amestecă bine. Acum se introduc 500 g de cocktail din fructe de mare şi cele 4 pahare de apă. Se condimentează după gust şi se lasă să fiarbă la foc mic. Când începe să clocotească se pune un pahar de orez şi se lasă să fiarbă încet, pînă ce orezul e aproape fiert.
Important ! Curry îi dă un gust exotic. Se pune cam o linguriţă, dar sunt şi persoane care nu agreează gustul de curry. Este o experienţă interesantă, poate mai norocoasă decît a episcopului anglican Thomas Welby, cel care la un restaurant a fost tratat astfel: „Peştele dumneavoastră, domnule, mi-a spus chelnerul şi mi-a pus în faţă două iadeşuri, doi ochi şi o bucăţică de impermeabil negru!”