Al șaselea simț

Spune-mi cum te-mbraci, dom' primar, ca să-ţi spun cine eşti, declară chiar mai de-a dreptul pentru Evenimentul Zilei, Petre Coste, fostul primar al comunei Jucu de lângă Cluj-Napoca, actualmente deţinut la penitenciarul Gherla. Pe lângă asta, casă nouă, maşină la copil, maşină la nevastă – sunt tot atâtea semne clare de prosperitate pe care primarii şi numai ei cică le observă unul la altul; nu ştiam eu cine posedă al şaselea simţ în ţara asta, uite că m-am luminat! Condamnat pentru luare de mită, fostul primar de la Jucu recunoaşte că n-a ştiut să bată fierul cât era cald – “sincer, îmi pare rău acum că n-am luat mai mult, că tot ăştia cinci ani îi primeam!”, s-a plâns el, completând că „primarul de la Râmnicu-Vâlcea a luat 25.000 de euro, aproape dublu decât mine, şi a primit trei ani; celălalt (adică Antonie Solomon) a luat mult mai mult!”, susţine Petre Coste.

Recunosc şi eu că, asemeni tuturor alegătorilor din România, mă-ntreb cum s-ar putea rezolva droaia de probleme sociale sau de infrastructură, în condiţiile în care primarul este pe alocuri nu doar primul gospodar ci şi primul nabab al urbei! Deutsche Welle zice că “în România, actul primirii de mită s-a integrat atât de bine în mentalul colectiv încât, pentru anumite părţi ale comunităţilor locale, el nu mai este asimilat domeniului penal, ci unui fenomen fiziologic ruşinos – pentru că nu se face la vedere – dar normal şi sănătos. A-ţi mitui primarul echivalează cu administrarea unui diuretic care stimulează funcţionarea aparatului administrativ. Primarul care respinge şpaga este excepţia.”

Înainte vreme, a mai mândră casă din sat era indubitabil cea a preotului; azi pare că pân' la popă te mănâncă sfinţii: primarul, vicele, consilierii, eventual secretara, notarul şi posibil portarul. Depinde de licitaţie... România încă trăieşte după maximele din popor: nu-i prost ăla care cere, e prost ăla care dă!