'Ai dom'le, ce tot o luăm pe ocolite?

'Ai dom'le, ce tot o luăm pe ocolite? Nenorocirea aia de lângă CEC, de pe Calea Victoriei, a băgat zâzania printre rechinii imobiliari ai Bucureştilor mai rău decât monolitul de lângă catedrala Sf. Iosif; şi încă de mai multă vreme – clar! “Dacă lor le-a ieşit, de ce n-am încerca şi noi?”, şi-or spune invidioşii. Cu toate că de ani buni se tot conservă tranşee prin centrul istoric, nimeni n-a mai reuşit să ridice noi edificii de genul Bancorexului ori al struţo-cămilei de lângă palatul telefoanelor. Asta nu înseamnă că n-au încercat! Nu mai departe de ieri citeam în presa electronică despre încă o tentativă: o clădire nouă peste banca Marmorosch Blank de pe strada Doamnei. Sigur că promisiunile cu valorificarea unui perete exterior, a scării monumentale, a ghişeelor ori a sălii de aşteptare n-au lipsit, însă Comisia Tehnică de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului dă semne de revenire cu picioarele pe pământ: a zis pas!

Nu-nţeleg neam de ce proiectele-astea monumentale trebuie musai făcute pe centru. Ştiu eu câteva cvartale de coşmelii numai bune de ras de pe faţa pământului, dacă nu cumva pică singure mâine-poimâine, e drept – nu la kilometrul zero, dar nici chiar la cuca măcăii. Accesul auto e mai lesnicios, spaţiile de parcare pot fi mai largi...

Ah, pardon, uitasem că parcările nu intră în viziunile proiectanţilor indigeni de zgârie-nori. Ori poate că tocmai primul nivel al clădirii Marmorosch Blank, cel care s-ar fi păstrat, ar fi devenit parcare? Păi pe principiul ăsta cel mai bun spaţiu de valorificat în centru ar fi Casa Poporului; tot vroiau unii să mute Parlamentul de-acolo... Poate la Jimbolia, că pe-aici nu se trece...