Aeroport 2011

În interiorul micuţului aeroport Băneasa din Bucureşti exista pe vremuri un bar amplasat exact în mijlocul sălii de aşteptare. Acum nu mai e loc pentru el. Sala este plină ochi, aproape la orice oră, cu pasageri care, oricât s-ar îmbulzi, tot par să stea pe loc.

Explicaţia e foarte simplă: aeroportul proaspăt modernizat, dar tot de dimensiunile unei cutii de chibrituri, are un trafic din ce în ce mai mare. În ianuarie, numărul de pasageri care au plecat de pe Băneasa a fost cu aproape 25% mai mare față de ianuarie 2010. Aeroportul Henri Coandă, sau Otopeni, a înregistrat o creştere mai puţin vizibilă a numărului de pasageri, de două procente, potrivit datelor Companiei Naţionale de Aeroporturi Bucureşti, citate în cotidianul Financiarul. Pentru anul acesta, se așteaptă o creștere de 200.000 de pasageri pe cele două aeroporturi. Nu cunoaștem situația pe alte aeroporturi din țară, dar cele din București au realizat anul trecut aproape 70% din traficul aerian al României. Un număr mai mare de pasageri pe aeroporturi înseamnă, normal, și un număr mai mare de călători pentru companiile aeriene prezente în România. Acestea au înregistrat în ianuarie creşteri ale numărului de pasageri cifrate între 2 şi 11%.

Poate fi vorba că românilor nu le mai e frică de zbor, sau că lumea profită de excursiile „la oferta” din ianuarie. Însă și faptul că zborurile nu mai sunt atât de costisitoare la prima vedere poate fi un factor. La prima vedere, pentru că, de fapt, companiile aeriene au găsit în ultima vreme modalitatea de a-și spori veniturile reducând prețul biletelor prin introducerea taxelor pe orice.

Wall Street Journal a trecut în revistă aceste taxe multe și sâcâitoare introduse de companiile aeriene în ultima vreme. Mai întâi cea pentru bagajul de cală care depășește o anumită greutate, și pentru alegerea unui loc la geam sau la margine. O pungă de alune sau o pernă pentru un zbor lung costă și ele, mai nou, câțiva euro. Introducerea acestor taxe suplimentare acolo unde călătorii se obișnuiseră sa fie serviți gratuit, a adus companiilor aeriene circa 22 de miliarde de dolari în 2010, sau 5% din venitul global al industriei. În viitor, această strategie va deveni mai sofisticată. Pasagerii ar putea plăti pentru a se îmbarca mai repede, pentru un film, pentru internet sau pentru scaune care se lasă pe spate mai mult. Ar putea fi oferite servicii diverse, de la asigurarea pentru vreme proastă până la rezervarea unui restaurant bun în orașul de destinație sau cumpărarea unor bilete la teatru.

Compania națională de transport aerian nu a găsit încă formula optimă pentru a-și taxa clienții fără să pară că face acest lucru. Deși a avut anul trecut a doua creștere din Europa în privința numărului de pasageri, a terminat anul pe pierderi de circa 50 de milioane de euro. La finalul lunii aprilie este așteptată decizia Ministerului Transporturilor în privința privatizării acesteia. Fie că va apărea un nou investitor, fie că va rămâne companie de stat, ne putem aștepta și de la operatorul național să intre în rând cu lumea și să introducă taxele pe orice.