Administratorul de bloc

Deşi ar trebui să-i fie vasal preşedintelui de asociaţie, în fapt el se comportă ca un veritabil vrăjmaş. Dac-ar avea la îndemână instrumentul moţiunii de cenzură, probabil că n-ar ezita să-l folosească măcar o dată pe săptămână, dacă nu mai des! (Nu bat niciun apropo către comisia de cenzori – element la fel de abscons ca şi comisia tehnică.)

Indiferent dacă s-a născut înainte sau după revoluţie (eveniment despre care numai el cunoaşte adevărul gol-goluţ – aviz căutătorilor), biografia sa e cel puţin subiect de roman, dacă nu chiar de film, reperele-cheie constituindu-se în adevărate pilde pentru cei ce-i calcă pragul. Pragul scării. De altfel, unicul său concediu (petrecut oricum în vremuri imemoriale şi devenit astfel... primordial) îmbină componente balneo-sensibile cu poveţe de viaţă valabile în orice împrejurări, de nu nu poţi să n-ai impresia că, oricând te-ai fi născut şi tu, tot ai ratat momentul oportun!

Notorietatea administratorului de bloc, comparabilă probabil (în ciuda lipsei sondajelor) cu cea a bisericii, n-are din păcate relevanţă, influenţa dumnealui netrecând hotarul... gestiunii. Asta poate şi din cauză că fondul de rulment, spre deosebire de cutia milei, trebuie justificat până la ultimul leu – cel puţin pe hârtie...

Însă, cum starea gospodăriei... pauşale este oglinda activităţii starostelui, nu-i de mirare că administratorul de bloc reprezintă Alfa şi Omega pentru orice asociaţie care se respectă. El veghează, el dispune, el rezolvă! Administratorul este ubicuu şi atotştiutor: îţi numără chefurile şi plimbările cu liftul; ştie tot ce intră, tot ce iese, tot ce mişcă, tot ce stă şi mai ales cine, când şi cât stă... la tine în apartament!

De asemenea, el este marele păstrător al tainei cheilor de la beci, terasă, pod sau de la uşa din dos. El stabileşte dacă pe pereţii casei scărilor se vor aplica icoane, tablouri, file de calendar expirat sau alte forme de manifestări. În funcţie de aplecarea lui înspre medicina veterinară, în scara blocului se vor pripăşi comunitari, mâţe ori porumbei semi-domesticiţi. Înclinaţia lui aparte înspre rapsozi tradiţionali sau de conjunctură care au lustruit cândva băncile Parlamentului (Irina Loghin, Ion Dolănescu, etc.) poate interacţiona şi cu petreceri intempestive de altă orientare, însă numai cu condiţia de a fi prezentat şi el musafirilor, omenit măcar în limita bunului simţ şi lăsat să povestească cel puţin două istorii de inspiraţie cvartalică, social-economică, ori chiar... politică. (Cultural...mente, rămânem la joc şi voie bună.)

Şi totuşi! Liantul incontestabil al bunei înţelegeri şi convieţuiri rămâne... întreţinerea. Aşa cum în fotbal secretul necesar şi suficient întru succes este „Ai, n-ai mingea, tragi la poartă!”, tot aşa dacă „Ai, n-ai bani, eşti la zi!” defineşte adevărata armonie... asociativă. Rapidist să fie administratorul, dacă n-ai restanţe... cu Steaua şi Dinamo la un loc să ţii – meritul îi aparţine. Trăiască!