A printa

Este vorba de verbul „a printa”, necunoscut până acum aproape două decenii. Acum şi-a făcut deja loc în dicţionare şi a devenit parte din vocabularul activ al „omului de birou” şi al celui dependent de calculator, în general. Dar e vorba mai degrabă de omul de la birou care are n’are treabă mai printează câte ceva! Dar de ce nu tipăreşte ceva?

Omul acesta de birou s-a uitat şi el în DEX, înainte de a vorbi? Ei bine, chiar dacă nu a făcut-o, poate să folosească liniştit termenul pentru că el chiar există în ediţiile mai noi ale DEX-ului. Există şi în Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic al Limbii Române care înregistrează atât verbul „a printa”, cât şi substantivul „print”, cu pluralul „printuri”, care în DEX apare cu sensul de „listare” sau cu cel de „program, document listat”. Oricum acest cuvânt era greu să mai fie înlăturat, cu sau fără voie de la dicţionar.

Şi într-un fel e şi normal, pentru că cei care am învăţat ABC-ul informaticii şi al tehnicii de birou în anii 90 am făcut-o utilizând versiunea în engleză a programelor. Versiunea în limba română a apărut în anii de după 2000, dar deja cei mai „vechi” nu concepeau să lucreze cu un meniu în română. „Tipăritul” ne pare deci posibil numai la tipografie, imprimanta nefiind în stare să producă decât un print. Deşi poate „să imprime” ceva ar fi reuşit, că şi acest verb exista deja! E împrumutat din limba franceză şi are un sens ceva mai larg decât specializatul „a tipări”. Cum la fel de specializat este şi „a printa”, circumscris de DEX domeniului „informaticii”. Deci avem de unde alege, numai să avem ce printa, tipări, lista sau imprima...