7 pași pentru un risotto perfect

Persoanele care-şi ating plăcerea mâncând fără reţinere carne, sosuri foarte asezonate şi tot felul de prăjituri grele, nu se pot bucura imediat de o dietă simplă, sănătoasă şi nutritivă. Gustul lor este pervertit, încât nu se bucură imediat de o dietă cu fructe, pâine simplă şi legume. Ei ar trebui să postească atât cât sunt în stare. Acel post se va dovedi pentru ei de un mai mare folos decât medicamentele, căci stomacul, de care s-a abuzat, va afla acea odihnă de care avea nevoie. Va fi nevoie de timp pentru ca gustul să-şi revină după abuzul la care a fost supus şi să-şi recâştige tonusul natural.

Risotto este un preparat specific gastronomiei italieneşti. Retetele de risotto sunt numeroase, dar pot fi concentrate după ideile Anei M. Ciolacu, din Bologna, Italia, susţinătoare a portalului Just Love Cookin, în lb romană, în şapte paşi.

1. Un risotto trebuie urmărit de la început până la sfârşit. Primul pas este alegerea orezului corect. Trebuie să aibă un bob mic sau mediu, rotund sau semirotund, însă niciodată prefiert. Important este să încercaţi să nu schimbaţi mereu marca orezului. Veţi ajunge să îi cunoaşteţi gradul de absorbţie a apei, timpul exact de coacere, etc.

2. E bine să gătiţi risotto într-o tigaie de aramă sau aluminiu, veţi face diferenţa cu siguranţă.

3. Orezul pus în tigaie trebuie să aibă cca 2 cm grosime. Altfel, nu veţi obţine o coacere uniformă.

4. Pregătiţi o supă de legume care, după ce a fiert, o tineţi la foc foarte mic pe toată perioada preparării. Pe masură ce orezul absoarbe lichidul, se adaugă mereu supă. De fapt tot secretul stă în această etapă în care se adaugă lichid puţin câte puţin, lăsând orezul să absoarbă supa aproape complet. Procesul se repetă de fiecare dată. Orezul devine lipicios şi cremos datorită amestecatului continuu ce creează microfracturi în bob, din care iese amidonul.

5. Trebuie amestecat cu blândeţe, însă constant, cu o lingură de lemn, iar focul trebuie să fie vioi.

6. Alege-ţi o reţetă de risotto şi urmaţi toţi paşii. Se taie mărunt ceapă şi se pregătesc ingredientele care pot fi folosite. În post vor fi numai legume sau fructe. Totul trebuie sotat în ulei de măsline sau unt (nu în post), începând de obicei cu ceapa, apoi cu adăugarea orezului. Ar trebui ca, în câteva minute, acesta să devină translucid, sticlos.

7. Când orezul este „al dente” (ferm, fraged, dar nu crocant), se trece la ultima etapă, numită în limba italiană „mantecatura”- învârtirea, o operaţiune rapidă şi delicată. Se stinge focul şi se adaugă 20-40 g de unt sau ulei de măsline (în post este obligatoriu) şi puţină supă, apoi acoperiţi cu un capac şi lasaţi câteva minute, pentru a avea consistenţă corectă; atunci când înclinaţi farfuria, orezul trebuie să „curgă”. Rămas în tigaie, risotto tinde să se solidifice, însă adăugând puţină supă fierbinte şi amestecând uşor, îşi va recăpăta consistenţa. Risotto trebuie servit imediat, altfel capătă o consistenţă gelatinoasă. E o piesă de rezistenţă sau, cum spunea comedianul american David Brenner: „Mama e unica persoană din lume care găteşte apă fiartă cu cocoloaşe”.