Revista presei locale, 30 noiembrie

Într-un număr anterior colegii de la Informaţia Zilei scriau că de Crăciun sătmărenii vor avea la dispoziţie aproximativ 65.000 de porci graşi, ceea ce ar însemna că doar la aproape şase locuitori ai judeţului le-ar reveni un porc. Ca urmare a insuficienţei porcilor graşi şi a dorinţei multor sătmăreni de a păstra tradiţia dacă şi veniturile le permit acest lucru, continuă să se facă speculaţii, care nu sunt excluse, că minusul va fi suplinit prin comerţul intracomunitar. Potrivit unor informaţii demne de încredere, primele transporturi de porci graşi au intrat în România din Italia, printr-un punct vamal din judeţul Bihor. Este vorba despre 150 de capete care au intrat în ţară fără forme legale, testând astfel vigilenţa organelor de control vamal, inclusiv a poliţiei. Comerţul intracomunitar nu este interzis. Condiţia este să fie făcut cu forme în regulă, cu respectarea normelor sanitar-veterinare obligatorii în asemenea situaţii. Poliţia de Frontieră a primit informaţiile necesare privind documentele obligatorii de însoţire a transporturilor de animale ajunse la graniţa dintre România şi Ungaria.

Dezvoltatorii imobiliari din Cluj solicită autorizaţii de construcţie pentru locuinţe unifamiliale şi ridică, în locul lor, blocuri în toată regula. Ziua de Cluj prezintă mai multe cazuri în care dezvoltatorii imobiliari din oraş au încălcat cu seninătate autorizaţiile de construcţie. Acestea au fost emise pentru case ori vile, în conformitate cu zonele unde urmau să fie construite, însă în locul lor au apărut blocuri, uneori cu 20, alteori “doar” cu 6 apartamente. Vecinii s-au plâns la instanţa de judecată şi acuză urbaniştii Primăriei că au lăsat “portiţe” pentru încălcarea autorizaţiilor şi finalizarea blocurilor.


Problema vânzării spaţiilor în care funcţionează cabinete medicale revine în actualitate anunta Telegraful de Prahova. În sfârşit, medicii din Câmpina şi-au văzut cabinetele medicale evaluate. La începutul lunii octombrie, acestea fuseseră evaluate la 600 de euro pe metru pătrat. Doctorii s-au trezit, astfel, în imposibilitatea de a achiziţiona spaţiile unde-şi desfăşurau activitatea. După aproape jumătate de an, evaluarea în municipiul Câmpina a fost rezolvată. Însă, în Ploieşti, nimeni nu vrea să-şi asume responsabilitatea.


Una dintre cele mai mari nemulţumiri ale adjudenilor este lipsa locurilor de joacă pentru copiii lor şi starea în care se găseşte parcul municipal. Locul de joacă de aici arată dezolant: leaganele, balansoarele şi toboganele, în paragină, sînt nişte fiare cu scânduri lipsă, care pot pune în pericol sănătatea copiilor care s-ar aventura aici. Ziarul de Vrancea scrie că până când noi spaţii de joacă vor deveni realitate în municipiul de pe Trotuş, parinţii din Adjud îşi duc copiii fie în parcul de la blocurile ANL, fie la o benzinarie de la marginea oraşului, unde este amenajat un loc de joacă.


Olarii sunt pe cale de dispariţie în Olt. În comuna Oboga, au mai rămas doar câţiva meşteri populari care transformă lutul în vase şi obiecte decorative. Gazeta de Olt publica un reportaj din care aflam ca dacă înainte de anii ’90 în fiecare gospodărie se găsea câte un cuptor, iar cel puţin doi membri ai familiei lucrau lutul din zona Oboga, astăzi dacă mai sunt cinci sau şase familii care mai duc meseria cu care s-au născut mai departe. Preţul mic oferit pe produsele acestora şi lipsa unei zone turistice care să îi ajute să îşi vândă obiectele din lut îi fac pe mulţi să renunţe la acest meşteşug.


Reporterii de la Informaţia de Severin au vizitat România de dincolo de Dunăre. Curţile românilor din Kladuşniţa păstrau amintirea unui grai românesc, cinstea şi închinăciunea unui popor subjugat de timpuri şi de istorie. Multor persoane le plac obiectele vechi. Primarul localităţii Kladuşniţa are însă o pasiune şi o iubire nemărginită faţă de trecutul poporului din care face parte. Numai Dunărea a văzut cu câtă migală şi cu câtă trudă a adunat Mihailo Vasilievici toate cele peste două mii de piese de muzeu. Cămara care cândva a fost grajd pentru animale a devenit neîncăpătoare pentru toate piesele, nici curtea nu mai este atât de primitoare, dar colecţionarul de românism nu s-a lăsat şi şi-a continuat activitatea şi în grădina sa. „De fiecare dată când mă aflu printre aceste piese, simt că mă aflu în România mea natală. Numai aici mă pot relaxa şi linişti. Aici uit de tot şi nu am nevoie de nimic”, spune redactorul-şef al revistei de cultură românească din Valea Timocului, „Vorba noastră”.