Revista presei centrale, 18 iulie

Armanentul furat din tren, zielele trecute, este un subiect nelipsit din ziarele de astăzi.

România Liberă se întreabă dacă cei care au furat cele patru lăzi cu părţi componente de rachete de război sunt hoţi de fier vechi sau o grupare specializată în comerţul ilegal de arme şi muniţie.

Din Evenimentul Zilei aflăm că cei zece jandarmi, care ar fi trebuit să păzească cu stricteţe transportul de armament, s-au uitat la televizor, în cele trei ore, cât trenul a staţionat undeva pe traseu.

Anchetatorii trebuie să afle şi cum nimeni nu a văzut nimic, în condiţiile în care hoţii au cărat cele patru lăzi foarte voluminoase, care aveau peste o sută de kilograme fiecare.

Jurnalul Naţionalanalizează cu atenţie puţinele informaţii care există până în acest moment şi trage concluzia că cei responsabili pasează răspunderea de la unul la altul.

Jandarmii, de exemplu, se apără că nu ştiau ce supraveghează, iar Ministerul Economiei, în subordinea căruia se află fabrica de armament care a făcut livrarea, nu a avut nici un fel de reacţie.

Adevărul consacră câteva pagini agriculturii româneşti, abordând chestiunea din mai multe unghiuri. Analiza porneşte de la constatarea că sectorul, care ar fi trebuit să dea României cele mai bune randamente, a fost vitregit sistematic prin politicile ostile aplicate de guvernele post-decembriste. Lipsa unei viziuni strategice pentru acest sector vital din economia ţării a lăsat loc tuturor relelor posibile: fărâmiţarea parcelelor, meteodependenţa, pârloaga, un regim precar al prorpietăţii asupra terenurilor, dar mai ales distrugerea infrastructurilor, în speciale a celei de irigaţii, dar şi a celor de creştere a animalelor şi de desfacere a produselor.

Scumpirea continuă a alimentelor este principalul efect al indiferenţei cu care a fost tratată agricultura românească în perioada post comunistă - apreciază ziarul, după care deschide o altă pagină şi întreabă: "Cum rezolvăm problemele agriculturii şi cum facem ca cenuşăreasa economiei româneşti să devină principalul motor al creşterii economice?", întrebări adresate, de altfel, unor oameni de afaceri din domeniu.

Cea mai gravă problemă ar fi fărâmiţarea terenurilor agricole, însă legislaţia rigidă şi birocraţia stufoasă împiedică serios comasarea lor. O altă problemă este accesul foarte greu al agricultorilor la creditare şi dobânzile foarte mari practicate de bănci. Iar cea mai gravă situaţie este nivelul rudimentar al utilajelor şi uneltelor cu care se lucrează pâmântul: "fără irigaţii şi fără utilaje nu vom avea nici recolte", atrag atenţia fermierii. Apoi vine resursa umană aproape deloc profesionalizată, fie că este vorba de specilialişti - care ies din ce în ce mai slab pregătiţi de pe băncile facultăţilor - sau despre simpli lucrărori. Iar lovitura de graţie o dă agriculturii piaţa neagră: evaziunea fiscală la produse agricole este de cel puţin un miliard de euro.

Ce să mai spunem despre faptul că avem peste trei milioane de teren agricol nelucrat, în fiecare an, situaţie care aduce pagube imposibil de calculat. Şi mai suntem şi corigenţi la absorbţia de fonduri europene pentru agricultură! În tot acest timp, România importă masiv cereale, legume, fructe şi carne.

Cu toate acestea, România Liberă continuă să creadă în viitorul agriculturii româneşti şi ne prezintă "trei lecţii de agricultură - trei poveşti de succes" ale unor români care au reuşit în pomicultură.

În 1989, România avea 300 de mii hectare de livezi. Astăzi au rămas mai puţin de 50.000 de hectare, dintre care jumătate sunt îmbătrânite, generând producţii în declin. Un fost inginer miner din Sălaj şi-a făcut, în 2001, o livadă mică cu cele şase salarii compensatorii primite la concediere.

Acum are zece hectare de meri, pentru care şi-a montat recent şi sistem anti-grindină, şi se laudă cu producţii record.

Şi tot din România Liberă aflăm cu va arăta viitorul Muzeu al Comunismului din România, de la profesorul Vladimir Tismăneanu, cel care a avut ideea acestui proiect.