Revista editorialelor, 6 aprilie

Editorialiştii ziarelor centrale scriu despre educaţie şi intenţia guvernului de a-şi asuma răspunderea pe legea privind plafonarea salariilor profesorilor şi continuă să comenteze pe marginea refuzului lui Adrian Severin de a demisiona din Parlamentul European.

După 20 de ani de improvizaţii şi false reforme, de poticneli legislative şi vorbe mari, educaţia din România se face tot mai prost - scrie Mircea Vasilescu în Adevărul. Ceea ce e mai rău, multă lume nici nu prea mai pune mare preţ pe ea. Şi nici pe meseria de profesor.

La ocazii festive sau electorale, politicienii se întrec în elogii aduse „dascălilor". La supărare sau când nu pricep despre ce e vorba, unii se apucă să spună că norma didactică e prea mică şi să facă bine dumnealor „dascălii" să nu se mai plângă de salarii. (Au zis-o şi Adrian Năstase când era premier, şi Traian Băsescu în calitate de preşedinte).

Una peste alta - mai zice Mircea Vasilescu - de ani întregi educaţia şi profesorii fac obiectul unui ping-pong cinic, demagogic şi iresponsabil. Şi cine plăteşte pentru toate greşelile făcute de politicieni pe seama învăţământului? Evident, noi toţi şi copiii noştri.

Referindu-se la intenţia executivului de a-şi asuma răspunderea pe legea privind plafonarea salariilor profesorilor, Rodica Ciobanu scrie, în Gândul, că guvernul Boc va fi amintit peste timp, printre altele, drept campionul moţiunilor de cenzură (opt) şi al asumărilor.

El a depăşit stadiul periculos al guvernării prin ordonanţe de urgenţă, pe care îl avea în comun cu predecesorii, instituind guvernarea prin asumare, care elimină complet Parlamentul din procesul de legiferare. Iar Constituţia nu îi interzice - continuă Rodica Ciobanu - fiindcă aceia care au făcut-o nu şi-au imaginat că vreun guvern democratic va exploata lacuna.

Vladimir Tismăneanu continuă să comenteze, în Evenimentul Zilei, pe marginea "episodului Adrian Severin", europarlamentarul român exclus din grupul socialist european după ce un ziar britanic scrisese despre disponibilitatea sa de a primi bani în schimbul introducerii unor amendamente în legile Uniunii.

Lipsit de sprijin politic, Adrian Severin este redus la zero, dar se iluzionează că ar mai conta în jocurile politice interne şi externe - zice Vladimir Tismăneanu. Ca urmare a presiunilor interne din partid, dl. Severin a demisionat joi din PSD. Va continua însă, conform propriilor afirmaţii, "lupta în Parlamentul European".

Adrian Severin a dat jos masca doctrinară şi a revenit la adevărata sa ideologie. Care nu este nici de stânga, nici de dreapta, ci pur şi simplu cinic-oportunistă. Ceea ce se petrece în aceste zile - rezumă Vladimir Tismăneanu - este aşadar o lecţie usturătoare nu doar pentru Adrian Severin, dar şi pentru atâţi alţi politicieni pentru care moralitatea nu este decât o palavră fără substanţă.