Revista editorialelor, 28 martie

În România Liberă, Dan Cristian Turturică scrie în editorialul său despre cazurile europarlamentarului Adrian Severin şi cel al liderului sindical Marius Petcu. Dupa ce s-au instalat solid în pozitia dominanta, mulgerea de bani a institutiilor în care functionau a devenit o treaba de rutina. Si cu riscuri aproape de zero.

Toti se ştiau cu toţi şi nimeni nu se temea de nimeni. Micile conflicte se rezolvau rapid pentru ca era destul pentru toti. Era de neconceput ca procurorii sa ceara anchetarea unui ministru în functie sau a unui lider sindical puternic. La ce bun atunci sa se uite peste umar când încaseaza plicul cu bani de la vreun patron de firma care "îi restituie un împrumut" sau când aranjeaza prin telefon plasarea unui contract de sute de milioane catre un coleg de partid? Si când se afla ceva, informatia ramânea între iniţiaţi şi nu avea nici o urmare, mai scrie Dan Cristian Turturică.

Aştia suntem!, îşi intulează editorialul pe care îl semnează în Adevărul, Ovidiu Nahoi. Fotbalul e frumos. Fotbalismul - înlocuirea obiectivelor nationale sau comunitare cu meciurile de fotbal, din interese propagandistice sau financiare - e periculos si poate fi fatal. Pe terenuri joaca echipe cu fotbalisti mai mult sau mai putin talentati sau motivati. Nu se confrunta religii, nu se decide viitorul natiunilor, nu se razbuna istoria. Germanii pregatesc meciurile meticulos, ca pe campaniile militare.

Asta le-a adus multe succese. Cu toate acestea îşi vad adeseori împlinita sumbra premoniţie naţională că, oricât de bine s-ar pregăti, ceva neprevăzut le va fura victoria. Pentru brazilieni, virtutea fara bucurie e un nonsens - doar ca ei ajung uneori sa fie intoxicati de propria virtuozitate, uitând scopul final al prezentei lor pe teren. Italienii stiu ca supravietuirea depinde de economisirea resurselor - încep urât, prin a se apara si a macina fortele adversarilor, dar, odata ce si-au impus sistemul, pot arata cel mai frumos fotbal din lume. Mergând pe aceasta logica, oare cum ar putea fi descrisa România, dupa jocul practicat de echipa nationala în ultimul an? Românii se multumesc cu putin. Ei alearga pentru atingerea scopului individual, fara un tel comun, adaugă Ovidiu Nahoi.

Despre acelaşi subiect, scrie în Evenimentul Zilei şi Horia Ghibuţiu. Pentru că eşecul nu e deplin dacă nu-l tratam cu voluptate, noua înfrângere a reprezentativei de fotbal a României se bucură de obişnuitul cortegiu de generalizări, explicaţii istorice, lamentări mioritice şi fluierături subţiri a pagubă. La Zeniţa ne-am bătut singuri, cum facem - în sfârsit, acceptabil - de ceva vreme. Dar şi aici esuăm. La cât lasă ai noştri impresia că ar fi în stare sa se jertfeasca într-un meci decisiv (presupunând ca le-o fi explicat Lucescu-cel-foarte-mic ce înseamna sa ai un punct peste Luxemburg în economia grupei), normal ar fi să piardă numai din autogoluri. Detaliul că îi lăsăm pe alţii să înscrie în locul nostru în poartă noastra e, pe de o parte, încă o demonstraţie de micime, pe de alta, denunţă neputinţa adversarilor de a întelege tactica noastra, conchide Horia Ghibuţiu.