Revista editorialelor, 24 martie

"Codaşă la toate criteriile de performanţă din interiorul Uniunii Europene, cu excepţia topurilor privind corupţia, România îşi câştigase măcar o poziţie respectabilă în interiorul NATO", aşa îşi începe Bogdan Munteanu editorialul din Gândul, cu titlul: "România, la război cu fierul vechi".

Reticenţa autorităţilor de la Bucureşti în a se plasa în rândurile coaliţiei care i-a salvat de la măcel pe opozanţii lui Gaddafi a fost, iniţial, pusă pe seama relaţiilor proaste cu Parisul.

Probabil că nimeni nici nu conta pe sprijin românesc, doar britanicii ştiu bine ce căzi de baie plutitoare ne-au livrat. Dar am picat iarăşi testul predictibilităţii, fiind incapabili, fie să ne menţinem rezerva iniţială faţă de atacarea Libiei, fie să anunţăm o contribuţie promptă." - conchide editorialistul.

Sub titlul "Marele şi micul Paris, en froid", Radu Tudor analizează şi el în Jurnalul Naţional felul în care au reacţionat conducătorii noştri în cazul Libia, citez: "România a hotărât de două ori în ultimii zece ani să participe la intervenţii militare în cadrul unor coaliţii de voinţă. În 2003, în Afganistan, şi mai apoi în Irak.

Ambele aveau ca strictă raţiune parteneriatul strategic între Bucureşti şi Washington, care au tras ţara noastră spre cele mai înalte niveluri de profesionalism în domeniul apărării şi al serviciilor secrete. Dacă exista şi cu Franţa o relaţie cel puţin la fel de bună, România ar fi oferit sprijinul său intervenţiei din Libia.

Problema ascunde în spatele ei un conflict personal între preşedintele Băsescu şi preşedintele Sarkozy. Este inadmisibil să transferi în planul unei politici de stat o chestiune de adversitate personală." apreciază Radu Tudor.

În Evenimentul Zilei, Cătălin Hera analizează reacţia de om de stat responsabil, pe care a avut-o preşedintele Traian Băsescu în dosarul Libia, chiar dacă ea a venit mai târziu, citez: "Privind în urmă, înţelepciunea a părut doar o cerinţă imperativă din afară, pentru "afară". Jocul preferat e, din nou (a fost mereu), acela de a le da peste nas adversarilor.

Până la urmă, tot acest zbucium intern, între vajnicii bărbaţi de stat români, e precum hârjoana cu lopăţica în nisip a unor copii de beduin de prin Africa de Nord: amuzantă, într-un fel, dar atât de lipsită de importanţă." - am încheiat citatul.

"Băsescu şi cruciada împotriva lui Gadafi" - este titlul editorialului semnat de Sabina Fati în România liberă, unde analizează atitudinea celor doi lideri ai opoziţiei faţă de reacţia întârziată a oficialilor de la Bucureşti în legătură cu decizia alianţilor de a bombarda Libia. Citez: "Crin Antonescu şi Victor Ponta îi reproşează preşedintelui că nu s-a grăbit să bată din călcâie la apelul lui Nikolas Sarkozy, cel care a scos România din graficul aderării la Schengen.

Nici Antonescu, nici Ponta nu au spus cu ce ar trebui să participe România la coaliţia anti-Muammar Gaddafi: cu venerabilele MIG-uri sovietice, care se prăbuşesc la antrenamente banale, sau, mai simplu, cu piloţii lor care au rămas încă în viaţă?" - întreabă retoric editorialista.

În încheiere, Adevărul. Radu Călin Cristea scrie editorialul cu titlul "Fuga creierelor, fuga de creiere", pornind de la o carte apărută recent la noi şi scrisă de o româncă, Cristina Hermeziu, care trăieşte în Franţa.

Ea a strâns, în cartea sa, peste 500 de mărturii ale unor exilaţi români de după Revoluţia din decembrie '89.

După ce le-a parcurs, Radu Călin Cristea a ajuns la următoarea concluzie, citez: "Cam toată lumea din carte s-a împlinit, într-un „acasă" care înseamnă, pentru cei mai mulţi dintre subiecţi, găsirea unui simplu cadru de legitimare a valorii profesionale. Nimeni nu pleacă din România trăznit de cheful aventurii sau căutând strict bunăstarea materială, ci expulzat de o societate ale cărei vechi şi rele metehne s-au perfecţionat într-o uluitoare cadenţă cu paşii spre democratizare", am încheiat citatul.