Revista editorialelor, 23 mai

De ce se teme Antonescu de diasporă - îşi intitulează editorialul pe care îl publică în România Liberă, Dan Cristian Turturică.

Agresivitatea pe care o manifesta Crin Antonescu atunci când se opune introducerii votului prin corespondenta nu vine din teama că opţiunile alegătorilor români din străinătate ar putea fi fraudate, aşa cum a declarat recent.

Acuzaţiile pe care i le aduce ministrului de Externe, Teodor Baconschi, cum că ar pregati o masiva operaţiune de deturnare de voturi în favoarea PDL, depunerea unei moţiuni de cenzura împotriva sa, dar şi cererea de instituire a unei comisii parlamentare de anchetă pe acest subiect nu reprezintă nimic mai mult decât o diversiune, crede editorialistul.

Una care să mascheze teama sa şi a colegilor din USL de un rezultat care ar reflecta şi în 2012 un fenomen demonstrat deja cu ocazia tuturor alegerilor anterioare: că diaspora votează masiv cu partidul său candidatul pe care îl consideră cel mai de dreapta, care face cele mai mari eforturi pentru a desprinde România de trecut, de dictatura nomenclaturii care a supravietuit executarii lui Ceausescu şi a urmaşilor ei, adaugă Dan Cristian Turturică.

Ovidiu Nahoi scrie în Adevărul despre piesa de teatru Chiorul, Blonda şi piticul - despre care spune că a fost cenzurată.

Ne aflăm în faţa uneia dintre acele întâmplari care pun oglinda în fata societăţii. Evident, niciun om normal la cap nu-şi poate imagina că interdicţia sau cenzura sau ce-o fi fost ar fi venit de la seful statului.

Probabil, preşedintele Băsescu a aflat despre spectacol de-abia odata cu mediatizarea cazului, adaugă editoariallistul. Ovidiu Nahoi mai crede că pe de o parte există citez "cenzorii", oamenii fideli „cauzei", activiştii zilelor noastre - despre care scrie că vin în întâmpinarea dorintelor liderilor, le asfalteza drumul înaintea vizitelor, îi primesc cu pâine si sare, cu costume nationale şi care acum au ajuns să decidă dacă un spectacol poate avea sau nu loc, daca sa fie pastrat, ciuntit sau îndulcit, înainte ca singurul care poate sa judece, publicul, sa-l aplaude sau sa-l fluiere. De cealaltă parte, crede editorialistul există comportamentul de tip caragialesc - sa te fereasca Dumnezeu sa ridici vreo obiectie în fata „actului artistic", ca te-ai ars, monser!

Ana-Maria Păunescu scrie în pagina de opinii a Jurnalului Naţional despre Oameni care ştiu să mintă. Chiar dacă ne lăudăm că suntem mereu de partea adevărului, chiar dacă le cerem celor dragi cu convingere, sinceritate absolută în toate problemele care ne privesc şi care îi privesc, ştim cu toţii că ne face bine să ne fie aproape şi oameni care ştiu să mintă, cândf e nevoie de speranţă, când pare înfundat orice drum care duce înainte.

Ana Maria Paunescu scrie că nu este vorba despre oamenii care trăiesc în neadevăruri, construindu-şi o realitate falsă ci despre cei care mint cu drag, ca să ne dea speranţă şi ca să ne salveze de un deznodământ nefericit.