Revista editorialelor, 22 martie

Sabin Orcan ne arată, în Adevărul, "Momeala lui Severin". După ce precizează că un europarlamentar câştigă în jur de zece mii de euro pe lună, la care se adaugă zeci de facilităţi: scutirea de impozite, reduceri pentru cazare, mâncare şi transport, editorialistul remarcă, citez: "Compatriotul nostru voia 12.000 de euro pentru trei zile de „eforturi".

Cât trebuie să câştige un politician ca să fie incoruptibil? Dacă are un milion de euro şi nu-i de ajuns, înseamnă că-i trebuie două! Sau, poate, trei milioane sună mai rotund? Atunci o să vrea zece... Şi tot aşa, până la plus infinit!" - am încheiat citatul.

În toată această afacere, Marian Sultănoiu distinge, în Gândul, "Războiul lui Severin cu el însuşi". Editorialistul insistă pe comportamentul celor trei europarlamentari prinşi cu camera ascunsă de jurnaliştii britanici, citez: "La momentul adevărului, slovenul şi austriacul şi-au dat demisia, iar Severin a cerut anchetă penală pentru ziarişi, întrucât i-au stricat imaginea, implicit pe cea a Parlamentului European.

Mai mult, românul a spus că el nici nu se gândeşte să demisioneze pentru că, nu-i aşa, a muncit legal, a tăiat factură pentru consultanţă şi nu pentru lobby, iar munca a constat în a-l convinge pe Bodu (alt europarlamentar român, dar de la PDL) să depună amendamentul.

Numai că Bodu susţine că el ar fi depus amendamentul independent de munca prestată şi bine plătită a lui Severin. Tipic românesc. Niciodată românii nu sunt solidari şi se fac între ei. Tocmai de aceea, dacă nu din alte motive, Severin e musai să demisioneze." - conchide Marian Sultănoiu.

După ce arată că ziarul englez a încercat aceeaşi schemă cu nu mai puţin de 60 de europarlamentari, dintre care doar trei au picat în plasă, Gabriel Bejan mărturiseşte în România Liberă că NU se miră de reacţia ulterioară a lui Severin, care se dă drept victimă a unei puneri în scenă a jurnaliştilor britanici, citez: "fostul ministru de Externe nu face altceva decât să se comporte exact după strategia politicianului român. Nu contează că acuzaţiile care i se aduc sunt însoţite de mărturii credibile, documente elocvente, înregistrări video sau audio.

Politicienii români sunt obişnuiţi să-l ia pe NU în braţe şi în stare să jure că actele sunt contrafăcute, înregistrările scoase din context, martorii - uneltele adversarilor politici." - am încheiat citatul.

În Evenimentul Zilei, Sorin Ioniţă susţine, citez: "Cu Severin lucrurile sunt clare şi, în orice altă ţară decât România, greu de dat la întors. Greşeala sa nu-i că a făcut amendamente, a vorbit cu unul-altul sau s-a băgat în consultanţă, ceea ce e permis în Parlamentul European. Ci aceea că: o dată - a acceptat să taie factură de 12.000 euro pentru trei zile de "consultanţă", nu pe vreun subiect tehnic pe care să-l stăpânească mai bine ca alţii, ci pentru promisiunea dubioasă de a deschide uşi şi a face o intrigă mică cu colegii, lucrul la care, de fapt, se pricepe.

Şi a doua, pentru că nici măcar n-a depus vreun efort să convingă pe cineva de ceva, ci doar s-a umflat în pene, exagerându-şi importanţa ca să-şi merite căciula de gologani facturată, dândule e-mail că "amendamentul s-a depus cum am stabilit", deşi n-o făcuse el."

"Libia şi "eroarea politică" a lui Băsescu" - este tema editorialului Mirunei Munteanu din Jurnalul Naţional. Citez din editorial: "Ultimul lucru care i-ar mai lipsi acum României ar fi să se amestece ca musca-n lapte în Libia, oferind un ajutor pe care, de fapt, nu i l-a cerut nimeni.

Preşedintele Băsescu a procedat înţelept anunţând că, numai la solicitarea NATO, o astfel de opţiune va fi luată în calcul la Bucureşti. Nu la fel de înţeleaptă a fost, însă, prima sa ieşire pe această temă, la summitul extraordinar de la Bruxelles, din 11 martie, când a calificat propunerea Franţei, susţinută de Marea Britanie şi de alte tări europene, de a interveni în Libia, drept "o eroare politică majoră" - susţine editorialista.