Revista editorialelor, 16 martie

"Băsescu - locomotiva PDL sunt numai eu" - este titlul ales de Laurenţiu Mihu pentru editorialul său din România Liberă, unde scrie, citez: "Traian Băsescu şi-a etalat preferinţele, previzibile, relativ la cursa pentru şefia PDL."

"Nu a făcut-o însă doar pentru a da semnalul încolonării activului de partid în spatele premierului Emil Boc, ci şi pentru a-şi transmite propriul mesaj: acela că vrea să rămână locomotiva PDL şi este dispus să facă totul pentru a fi el cel care tractează partidul şi pe viitor."

"Fără un Traian Băsescu pe post de garant şi total implicat în cursa pentru şefia PDL, şansele lui Emil Boc de a păstra frâiele partidului vor dispărea pe loc." - conchide editorialistul.

"A câştigat de două ori Primăria Capitalei, de două ori Preşedinţia României şi două referendumuri naţionale, însă recucerirea propriului partid se dovedeşte mai complicată decât anticipase." - am citat opinia Rodicăi Ciobanu, din Gândul, despre preşedintele Traian Băsescu.

"După trei săptămâni de gândire, PDL nu şi-a făcut tema pentru acasă şi nu s-a pronunţat pentru premierul independent, propus de preşedinte, iar reformiştii "idealişti", împinşi în faţă, de acesta, au fost trimişi, brutal, la plimbare, cu tot cu criteriile lor de integritate, de către pragmaticii din partid." - mai constată editorialista, a cărei concluzie este că, citez: "preşedintele luptă în locul lui Boc".

"Băsescu îl demască pe Blaga: s-a vândut mogulilor!" - titrează ironic Mircea Marian în Evenimentul Zilei, după care întreabă, citez: "şi chiar dacă Blaga s-a înţeles cu eternul duşman - mogulii - este asta suficient să-l califice pe Emil Boc pentru încă un mandat de preşedinte al PDL?"

" Ambele tabere oferă acelaşi spectacol, un amestec dezgustător de ipocrizie - negând faptul că ar fi angajate într-o competiţie - şi atacuri sub centură. Nu există o analiză critică a faptelor lui Boc, ca premier şi lider de partid. Şi atunci nu apare riscul ca, sub presiunea alegerilor, reformele să se oprească la jumătatea drumului şi să reînceapă mituirea pensionarilor şi a bugetarilor?" - mai întreabă editorialistul.

Sub titlul "Anestezierea României", Ion M. Ioniţă scrie în Adevărul că "manipularea se face astăzi prin inflaţie de non-ştiri", citez: "Jurnalele de ştiri cu imagini terifiante din Japonia sunt urmate de noi dezvăluiri în cazul Iri-Moni, caz care cunoaşte evoluţii spectaculoase."

"Oana şi Pepe fac şi ei tot ceea ce este omeneşte posibil să ţină pasul cu echipa rivală. De ce să se gândească omul la ceea ce s-ar putea întâmpla în România în cazul unui dezastru natural? Nu e mai bine să se uite la Moni şi la Iri? De ce să se întrebe cetăţeanul de ce în România, în 20 de ani, nu s-a reuşit consolidarea a o sută de imobile declarate de specialişti extrem de vulnerabile în caz de seism?"

" Cât de iresponsabil poţi să fii, ca administrator de ţară, să dai bani pentru orice altceva decât pentru a pune în siguranţă sute sau mii de vieţi omeneşti? Iar dacă nu eşti capabil să consolidezi o sută de blocuri, de ce nu le dărâmi, asigurând proprietarilor o altă locuinţă? Dormiţi liniştiţi, cu televizoarele deschise. Nici măcar nu se mai dă imnul naţional la sfârşitul programului. Nu mai e de actualitate." - încheie Ion M. Ioniţă.