Revista editorialelor, 14 februarie

În Evenimentul Zilei, Ioana Lupea pune în discuţie numeroasele aspecte şi nume vehiculate în scandalul corupţiei de la vămi, după care ajunge la următoarea concluzie, citez: "în România nu există voinţă politică în lupta împotriva corupţiei. Corupţia produce şi bani pentru politică, dar şi funcţionari obedienţi. Iar dacă România este într-adevăr un stat şantajist, atunci nu vom afla niciodată cine este Regina corupţiei din vămi, dacă ea există. Pentru că Regina nu poate proveni decât din partidul de guvernământ din moment ce PDL a făcut numirile la şefia vămilor. Un alt element de recunoaştere a statului şantajist este aplicarea selectivă a legii. Regina şi loialiştii ei sunt, de regulă, exceptaţi" - conchide jurnalista.

Tot despre corupţie şi mai ales despre responsabilitatea pe care trebuie să şi-o asume clasa politică pentru acest fenomen scrie şi Ovidiu Nahoi în Adevărul, citez: "Percepţia partenerilor europeni este că temerile lor privind corupţia generalizată din România, ca un cancer în metastază, sunt confirmate. E nevoie ca oamenii politici să-şi asume răspunderea pentru nivelul atât de scăzut de credibilitate la care a ajuns România. Iar de aici, preşedintele Băsescu nu se poate extrage, acuzându-i pe toţi ceilalţi, aşa cum tot încearcă în ultimul timp. E ca şi cum ar vrea să fugă de la locul faptei" - am încheiat citatul.

În România Liberă, Dan Cristian Turturică încearcă o analiză asupra aşteptatelor transformări din PDL, partidul aflat la putere, vehiculate deopotrivă, în ultima vreme, pe scena politică şi mediatică şi pune câteva întrebări, citez: "Cum poate un partid să predice un discurs justiţiar convingător, dar în acelaşi timp să tolereze şi chiar să se hrănească din corupţia multora dintre liderii săi? Cum poate un partid să pretindă că militează pentru promovarea unui nou tip de politician, iar în realitate să lase toate pârghiile de conducere în mâinile unor lideri care nu ştiu altceva decât practicile capitalismului roşu? Cum poate un partid să pretindă că este modern, european, dar să mizeze, pentru a se menţine la putere, în primul rând pe voturile pe care poate să le adune în schimbul sacoşelor cu ulei şi făină şi al plicurilor cu bani? Marea performanţă a Partidului Democrat Liberal în anii ce au urmat victoriei lui Traian Băsescu este că a devenit principala forţă politică a României, fără să dea răspunsuri explicite la întrebările de mai sus. Spaima şi dezgustul faţă de răul cel mare i-au făcut pe mulţi să uite să mai întrebe de ce nu poate fi PDL mai mult decât un rău mic" - apreciază Dan Cristian Turturică.