Revista editorialelor, 13 mai

Mircea Cărtărescu mărturiseşte în Evenimentul Zilei că evenimentele politice îl interesează tot mai puţin. Şi explică, citez:

"Mi-am pierdut de mult speranţa că mai avem ce aştepta de la clasa noastră politică. Cred că în România orice partid care vine la putere se trezeşte infestat a doua zi de învârtiţi, oportunişti şi escroci, gata să se aşeze la masă şi să devoreze ce se poate devora."

Apoi Mircea Cărtărescu scrie despre mulţi scriitori, descoperiţi - tot mai des în ultima vreme - în calitate de semnatari ai angajamentelor cu Securitatea şi ne avertizează asupra pericolului de a acuza în masă lumea literară.

Citez: "În primul rând, nu toţi au turnat. În al doilea rând, nu toţi cei ce-au semnat un angajament sunt automat turnători, căci nu toţi au onorat angajamentul. Mulţi au fost şantajaţi de acest aparat infam, care intra cu cizmele în viaţa privată a cetăţenilor".

"După ani de puşcărie sau în situaţii de viaţă fără ieşire, unii oameni, inclusiv scriitori, au iscălit o hârtie, hotărâţi să NU facă totuşi nimic reprobabil. Să le citim opera nu ne îndemnăm, dar să-i târâm în noroi şi să ne bucurăm de răul lor ne vine tare la-ndemână."

"Cei ce ies la iveală, săptămână de săptămână, spre disperarea publicului şi-a lumii culturale în general, sunt chiar vârfuri ale poeziei şi prozei noastre, nu pot să cred în ticăloşia lor. Până nu aflu ce rău a făcut, concret, fiecare, semenilor săi, eu unul mă abţin să-i judec." - încheie Mircea Cărtărescu.

În România Liberă, Cristian Câmpeanu îşi întreabă cititorii, citez: "Chiar vă doriţi o guvernare Antonescu-Ponta?".

După ce îi numeşte pe cei doi lideri ai opoziţiei, citez: "personaje de o nemeritată notorietate, (semi)analfabeţi economic şi politic, lipsiţi de dimensiune europeană sau internaţională, incompetenţi", jurnalistul identifică un grup foarte puternic în actualul partid aflat la putere, PDL, care ar avea ca scop tocmai să aducă opoziţia la guvernare.

Referindu-se la alegerile de mâine din PDL, Cristian Câmpeanu scrie, citez: "Obiectivul câştigării alegerilor de anul viitor, atât de ferm asumat atât de Emil Boc cât şi de Vasile Blaga, nu este decât un basm pentru galeria de gură-cască politici. Pedeliştii se pregătesc, de fapt, să intre în conservare timp de patru ani."

"Dacă PDL ar fi fost serios în legătură cu încercarea de a câştiga alegerile din 2012, ar fi ştiut foarte bine ce trebuia să facă pentru a-şi recâştiga credibilitatea pierdută, şi anume: întărirea luptei anticorupţie, reducerea şi reaşezarea sistemului de taxe şi impozite, înlocuirea premierului Emil Boc" - recomandă editorialistul.

Tudor Călin Zarojanu scrie în Adevărul despre "tehnologia extremă", pe care a idetinficat-o în administarea Capitalei, cel puţin.

Şi explică, citez: "În aprilie, la peste 20 de grade afară, duduiau caloriferele. Şi acasă, şi la serviciu. În mai, la 6 grade dimineaţa, tăcuseră. Livrarea de căldură în funcţie de temperatura exterioară este tehnologie extremă în România."

"E mai cald afară - indiferent că e aprilie, martie sau chiar februarie - dai mai puţină căldură. Se face frig - fie şi-n mai - bagi un pic de abur. Chiar dacă-l opriseşi anterior. La noi, însă, e imposibil!"

Apoi jurnalistul se apleacă asupra a ceea ce el numeşte ironic "tehnologia de implantare urbană a bordurilor", pe care o încadrează tot la tehnologie extremă, citez din nou:

"S-au amplasat mult mai mulţi kilometri de borduri decât vom avea vreodată autostrăzi, dar nimeni nu pare să fi băgat de seamă un mic şi stupid detaliu: Bucureştiul (şi cred că e valabil şi în alte urbe) e un oraş prăfos pe uscat şi nămolos în varianta umedă, din simplul motiv că bordurile care înconjoară spaţiile cu pământ se află la nivelul acestuia sau chiar sub.

O implantare cu zece centimetri mai sus ar reduce mizeria cu 50%.

Dar aşa ceva, cum spuneam, e mult peste nivelul local tehnico-ştiinţific şi chiar ştiinţifico-fantastic." - constată trist-ironic Tudor Călin Zarojanu.