Revista editorialelor, 11 februarie

Scandalul de corupţie din vămi aduce în prim-plan crima organizată din România - scriu astăzi editorialiştii ziarele centrale. Acelaşi scandal pune în evidenţă, însă, şi predispoziţia noastră, a tuturor, de a da şpagă pentru a obţine avantaje.

În zilele acestea, din dosarele Justiţiei şi din dezbaterea publică lipseşte tocmai faţeta care nu are niciodată slăbiciuni, dar are întotdeauna bani: crima organizată - scrie Liviu Avram în ADEVĂRUL. Nu ne aflăm în situaţia în care oameni cu slăbiciuni, funcţionari şi politicieni deopotrivă, sunt puşi în nişte funcţii şi, uneori, nu pot face faţă tentaţiilor cu care care îi îmbie diverşi infractori. Dimpotrivă: crima organizată e cea care îşi preconstituie, cam după fiecare schimbare de guvernare, provizioane de asigurat liniştea. E o investiţie şi asta.

Crima organizată flutură banii pe la nasul vreunei maimuţe, care, la rândul ei, transmite semnalul la decidentul politic. Banii curg pe filieră în sus, iar liniştea infractorilor e asigurată până la următoarea schimbare de guvernare, când procedura se reia. Abia acest tablou e înfricoşător - mai zice Liviu Avram - e metodă şi e definiţia după manual a statului captiv.

Editorialistul ziarului EVENIMENTUL ZILEI, Horia Ghibuţiu consideră că, sigur, este util să desenăm piramida şpăgii vamale, dar aceeaşi poză s-ar putea vedea în toate sectoarele de activitate. Între fruntariile noastre, nu se mişcă nimic dacă nu dai din urechi, iar dacă ignori acest obicei intrat adânc în fiinţa naţională, pici examenul de românism.

Ieri driblam coada la repartiţie pentru un ARO, un Telecolor sau o garsonieră mai la stradă, azi fentăm şirul pentru a da un impuls dosarului de absorbţie a fondurilor europene sau poziţiei ingrate de pe lista Agenţiei Naţionale a Locuinţelor. Merge peste tot - scrie Horia Ghibuţiu - şi se rezolvă la fel.

Încheiem cu Gabriela Ştefan care întreabă, în GÂNDUL : procesul corupţiei din vămi va rămâne din nou doar la nivelul de show? Justiţia începe de la procurori - scie jurnalista. Actul de dreptate se termină însă la judecători. Arhivele tribunalelor sunt pline de dosare vechi, de pe care trebuie să ştergi praful ca să afli de când datează.

Cei care decid - cum aplică legea şi cum gestionează dosarul - sunt tot judecătorii. Aceiaşi judecători, nu alţii noi. Din acest motiv - încheie Gabriela Ştefan - un proces de o asemenea anvergură este, în primul rând, un test.