Revista editorialelor, 1 februarie

Protestul PSD faţă de arestarea preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş este comentat în aproape toate editorialele din ziarele zilei.

Este perfect plauzibil ca, în şerpăria politico-financiară de la Argeş, un lider local al PDL să-i fi pus o talpă duşmanului său de la PSD - consideră Florin Negruţiu în ziarul Gândul.

De fapt, ar fi de mirare să nu fie aşa.

Nicolescu nu e uşă de biserică, iar pedeliştii locali nu sunt nici ei nişte sfinţi : mizele lor, la fel ca răfuielile, pleacă de la bani şi de la reţeaua de influenţă locală.

Este amuzant, de aceea - continuă jurnalistul - cum încearcă PSD să scape Justiţia de presiunea politică exercitată de PDL: punând deasupra propria presiune.

Căci ce altceva este spectacolul de stradă pe care îl joacă de câteva zile PSD decât o presiune explicită la adresa procurorilor şi judecătorilor?!

Postura de "simpli cetăţeni revoltaţi" este ipocrită.

Au ei vreun interes să schimbe sistemul vicios prin care Justiţia îşi întoarce mereu capul precum floarea-soarelui după puterea politică?

Să fim serioşi, asta este ultima lor grijă - crede Florin Negruţiu.

La cât au înghiţit în anii de opoziţie, să te ţii de stenograme cu pedelişti odată ce pesediştii vor ajunge din nou la putere.

Subiectul este comentat şi de Laurenţiu Mihu în România Liberă.

Stop arestării opozanţilor politici, solicită liderul PSD, Victor Ponta.

Cererea sa ar fi fost validă dacă ar fi rezonat în epoca României dejiste sau a celei ceauşiste, într-un Chile de sub cârmaciul Pinochet, într-o Coree de Nord actuală, într-o Tunisie sau Egipt aflate în plină transformare.

Dar dacă România de acum îi pare lui Victor Ponta geamănă cu epocile mai sus menţionate, ar fi cazul să răspundă şi el însuşi pentru dezastru - consideră Laurenţiu Mihu.

PSD a guvernat România între 1990-1996, 2000-2004 şi 2008-2009, adică aproape 12 din ultimii 20 de ani.

Încheiem cu Silviu Sergiu care scrie în Evenimentul Zilei.

Adrian Năstase şi Viorel Hrebenciuc acuză statul poliţienesc al lui Traian Băsescu, uitând că acesta a fost precedat de regimul Adrian Năstase.

Atunci era mai multă linişte pentru că partidul-stat era foarte puternic.

Acum este mai mult scandal pentru că forţele politice sunt echilibrate.

România nu mai are demult politicieni buni şi politicieni răi, ci doar politicieni care joacă fiecare propriul rol în beneficiu personal.

Scena politică este ca o scenă de teatru, într-o sală din care, la fiecare cinci minute, pleacă un grup de spectatori dezgustaţi.

Silviu Sergiu încheie : sper ca, într-un final, când sala va rămâne goală, teatrul ăsta ieftin şi plin de saltimbanci să dea faliment. Doar aşa vom putea vedea şi noi o piesă bună.