Povestea din Sudan, episodul patru

În fiecare vineri, ne reîntalnim cu Mihnea Rudoiu.

A fost observator militar ONU în Sudan.

"Era, în apropierea locuinţei unde stateam, o baracă. Unul dintre vânzatori era un copil de 16 ani şi, la lumina generatorului, în fiecare seară stătea cu o carte de engleză în mână. Îmi tot spunea că visul lui este să ajungă să lucreze pentru ONU – era un vis nu ştiu cât de realizabil. ONU era una dintre puţinele instituţii care oferea locuri de muncă, cu un venit decent. În timpul vacanţei, îmi amintesc că am venit acasă şi am rugat-o pe mama să îmi dea toate hainele de care nu mai avea nevoie şi o gramadă de jucării pe care le-am luat cu mine în Sudan. Iar femeia de serviciu, - careia i-am dat o bluză şi o fustă pe care mama nu le mai purta de ani de zile – de fiecare dată când venea în biroul în care mă aflam, se apleca până la pământ şi îmi spunea : “multumesc!” Mă simţeam foarte umilit. Pe lângă faptul că facea mai mult curat decât în alte birouri ... senzaţia aceea pe care o aveai doar pentru că îi oferisei nişte lucruri de care, oricum, nu mai aveai nevoie şi recunoştinţa pe care o citeai în ochii ei ... te lasau fără cuvinte."

Mihnea Rudoiu este şi scriitor. A publicat romanele “A toi, cuando tu no estas (Editura Humanitas, 2005), “Micul Aberaldy. Viaţa şi opera” (Editura Cartea Românească, 2007), “N-are momentan titlu” (Editura Curtea Veche, 2010) şi “Dear Darlin". Namor (Editura Tracus Arte, 2014).

Audio: