O vorbă bună 114 - Omul şi creionul
Omul şi creionul

Articol de Remus Rădulescu, 27 Martie 2012, 12:24
Un om şi un creion. Pot face împreuna lucruri care înfrumuseţează viaţa. Vă gândiţi în primul rând la scris, apoi la desen.
Dar v-a trecut prin minte cât de mult se aseamănă omul cu instrumentul său, creionul?
Să le luăm pe rând:
- Şi omul şi creionul au partea cea mai valoroasă în interior: sufletul şi mina.
- Pe orice suprafaţă este folosit, creionul lasă un semn. Omul lasă şi el ceva în urmă.
- Creionul, pentru a fi un instrument bun, trebuie ascuţit din când în când - operaţie dureroasă pentru el. Omul trebuie să treacă şi el prin durere ca să devină mai bun.
- Creionul poate corecta greşelile pe care le-a scris. Omul la fel.
- Creionul face lucruri extraordinare dacă se lasă condus de o mână. Omul face şi imposibilul dacă se lasă în mâna lui Dumnezeu.